Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

20 janvier 2015 2 20 /01 /janvier /2015 11:40
"Pork" şi "Porcelain"

Este cu adevărat un miracol faptul că ceea ce unii consideră că este un fel de "apendice esenţial al colecţionismului", romanul lui Bruce Chatwin, UTZ (1988), nu este accesibil în limba română, cînd editorii de la noi totuşi au descoperit acest autor absolut special în literele secolului XX. Recent, s-a editat cartea sa În Patagonia.

Poate că urmează şi romanul UTZ? Ce se întâmplă în acest roman de mai puţin peste o sută de pagini ca întindere textuală? E mai degrabă o povestire, decât un roman. Dar nu discuţia culturologică despre ce este un roman sau povestirea este pertinentă şi utilă în acest context. Nici măcar naraţiunea în sine, imaginată de Chatwin. Există ceva peste toate acestea, la care de regulă se opresc aşteptările cetitorului. Chatwin este un scriitor erudit, profund, pe alocuri - provocator.

Ştim, de pildă, că porţelanul cel mai fin vine din îndepărtata Chină. Dar deja mult mai puţin ştiu că Johann Friedrich Böttger (1682-1719), un aventurier şi un spirit sferedelitor, a fost cel mai aproape în a înţelege că porţelanul avea pentru asiatici o funcţie magică, care le asigura imersiunea în iluzia veşniciei, a vieţii veşnice. Porţelanul la ei era mai mult decât echivalentul aurului, pentru ei aurul era "trupul zeilor".

Böttger încercase să transforme, prin mijloacele alchimiei, plumbul în aur, dar în cele din urmă a depistat formula pastei din care se prepară porţelanul, care i-a adus monarhului Frederic Augustus renumele de mecena şi reinventator al porţelanului, devenit emblematic pînă astăzi, porţelanul de Meissen. De numele lui se leagă şi proliferarea rococo-ului dincolo de graniţele vestice ale Europei. El a dat naştere porţelanomaniei. Dar şi a risipei de orice fel, specifice luxului şi absolutismului german. Ei bine, Baronul Kaspar Joachim von Utz, deţinătorul unei impresionante colecţii de porţelanuri Meissen, ajunge să pună semnul egalităţii între porţelan şi porc, întrucît cel puţin în engleză aceste cuvinte au o rădăcină comună. Analiza acestei similitudini este o extravaganţă a lui Utz, prin vocea lui Chatwin. Mai departe, Chatwin ne spune despre natura mistică a golemului. În chip simetric, anume porţelanul era perceput ca un remediu în calea îmbătrânirii. Propăvăduind asta, Utz se ascundea în spatele obiectelor pe care le colecţiona, îşi disimula adevărata natură, duplicitară în orice regim totalitar. Trăia prin ele, printre ele, pentru acestea.

Trebuie spus că acţiunea romanului se consumă în Praga epocii comuniste a lui Klement Gottwald, şi a acelora care i-au urmat, bineplăcuţi Moscovei, se încheie în 7 martie 1974, cînd baronul Utz moare. Regimul "democraţiei populare" s-a lins pe bot, căci după decesul colecţionarului minunata colecţiune de porţelanuri pur şi simplu a dispărut, împreună cu Marta - cea care i-a fost slujnică devotată întreaga viaţă baronului, iar apoi şi soţie clandestină.

"Cheia" se află în această judecată a lui Chatwin: "Obiectele sunt mai trainice decât oamenii. Acestea sunt acea oglindă în care dacă privim, observăm prăbuşirea noastră. Nimic nu e o mărturie mai relevantă a acestui declin decât o colecţie cu opere de artă". Poate că de aici nu se poate deduce decât o singură şi profundă concluzie: o colecţie este un moft monumental sau o umbrelă temporară pentru cel care o constituie, o clădeşte şi o articulează. Sensul ei este înscris în chiar codul existenţial al colecţionarului. Commedia dell Arte, din porţelan, pe care o colecţiona Utz era forma lui de escapism şi de sfidare a unui sistem care suspecta şi submina însăşi ideea de colecţie, de colecţionar, de deţinător de bunuri culturale etc. În treacăt fie spus, încă nu a analizat nimeni "efectele" Legii nr. 63 / 1973 din RSR, care a schilodit şi mutilat oameni, a aneantizat numeroase colecţii, obiecte, artefacte, monumente chiar...dar a însemnat în același timp prima și deocamdată singura campanie serioasă de a invetaria bunurile culturale de pe teritoriul românesc.

Golemul nu e nimic altceva decât proiecţia (oglinda) colecţionarului în raport cu obiectul pasiunii sale pătimaşe, devorante, inumane uneori. În esenţă, colecţionarea este închinare la idoli, tot astfel şi inventarea de către Maharalul Löew ben Bezalel (1512-1609) a Golemului, la Praga, a fost considerată o blasfemie, dar mai era, în aceeaşi vreme, o avertizare contra prosternării în faţa idolilor, cu tendinţe spre autodistrugere.

De aceea, este oarecum logic, din perspectiva acestei judecăţi, că Baronul Kaspar Joachim von Utz a scăpat de capodopera vieţii sale - colecţia de poerţelanuri, care nu-şi avea sensul, nici raţiunea de a exista în afara vieţii sale terestre!

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires