Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

10 mars 2015 2 10 /03 /mars /2015 12:39

Despre situl arheologic Tang-e Servak (sau: Tang-i Servak), din sud-vestul Iranului, există o bibiografie abundentă. Reliefurile păstrate sub cerul liber, la o altitudine de 1200 de metri, care datează din sec. 2-3 după Hristos, au fost interpretate în fel și chip. Unii cercetători s-au ocupat de inscripțiile multiple, conservate pe zidurile care conțin o iconografie aminind de cea elenistică, alții s-au concentrat pe încadrarea acestor reliefuri cioplite în piatră în contextul unei mai largi circulații a sculpturii din civilizația parthă.

Nu există însă un consens asupra acestor reprezentări, mai ales asupra acesteia, care înfățișează pe un rege, văzut din față, care are întinsă mâna sa dreaptă spre un stâlp cocoțat pe un soclu în trepte, și de care este înfășurată o panglică bătură de vânt.

Se crede că ar fi vorba despre Beith-el, (gr. Βαιθηλ), piatra pe care patriarhul Iacob a ridicat-o, spunând că pe locul acesta va fi ”Casa lui Dumnezeu” (Geneza, 28, 19). Textul din Septuaginta sună astfel: ”Iacob s-a sculat, a luat piatra pe care și-o pusese sub cap acolo, a ridicat-o în picioare ca pe un stâlp și a vărsat untdelemn peste vârful ei /Și a numit Iacob locul acela ”Casa lui Dumnezeu”. În general, acest cuvânt este identificat cu numele localității pe care Iacob a întemeiat-o pe locul în care, în vis, i s-a arătat Scara pe care urcau și coborau îngerii, conscrată în terminologia teologică prin ”Scara lui Iacob”. Locul în care, la trezire, Iacob a exclamat: ”Dumnezeu este în locul acesta și eu nu știam”(Geneza, 28, 17). Piatra aceasta, Beith-el, este mărturia revelației, a cunoașterii de Dumnezeu.

Deși ”motivul” pietrei puse în picioare s-a născut în proximitatea Ierusalimului, săpăturile arheologice au identificat acel loc, undeva la 20 de km. de capitala iudeilor, el a migrat la mare distanță, în Persia, în provincia Khuzestan, din partea vestică a Iranului actual. Și cel mai probabil, nu numai acolo se mai poate vedea.

Dar cine este, totuși, acest rege masiv și impunător? Care cinstește cel mai probabil acest stâlp legat cu panglică? Un mare savant al cercetării arealului iranian, Ernst Emil Herzfeld (Iran in the Ancient East, NY, 1940), susține că aceste reprezentări au un nivel artistic incredibil de scăzut, ceea ce l-a dus spre concluzia că întreaga artă din epoca de tranziție elino-iraniană este lipsită de prea mare valoare. În aceste condiții, nici nu trebuie căutate sensuri sau semnificații simbolice sau de orice alt fel!

Acest punct de vedere a fost ulterior combătut, căci noi descoperiri și analize au arătat că nu este vorba despre o neputință a celor care au cioplit în piatră, ci despre un anumit tip de comandă, în care se proiecta un gust estetic anume.

Fotografie din cartea lui Daniel Schlumberger, L'Orient Hellénisé: l'art grec et ses héritiers dans l'Asie non méditerranéenne, éditions Albin Michel, Paris 1970.

Beith-el sau ”Casa lui Dumnezeu”

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires

trecator 10/03/2015 15:12

Insidioasa poastare!