Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

16 décembre 2015 3 16 /12 /décembre /2015 19:31

Anul trecut acest cuplu a prestat la Bran Jazz, în 31 august. Ei sunt Vincent Peiraini (acordeon)și Emile Parisien (saxofon soprano), și sunt francezi, albumul lor "Belle époque" a entuziasmat întreaga lume!

Mâine vor încânta publicul bucureștean, iar după concert, ovații și bis-uri frenetice și repetate, sper, va veni și cronica concertului...

Detalii: aici

18.12.

Inoubliable crème brûlée

Desigur, prestația celor doi a fost absolut copleșitoare. La drept vorbind, anul trecut nici nu m-au impresionat așa puternic, cum au reușit să o facă la București! Poate că și mediul unui festival de jazz corodează într-o anumită măsură percepția, atenția, acuitatea receptării...Poate că atunci cînd sunt mai multe nume, spectacole, recitaluri - mintea noastră obosește, nu mai e la fel de intensă  

Acum, la Institutul Francez - cinema Elvira Popescu, show-ul a fost total. Nu doar cu muzică high class, ci și cu pantomimă, gestică, duo-men-show incomparabile. Mai ales, Emile Parisien, pe lîngă faptul că e capabil de cele mai neașteptate extracții sonore din saxofonul soprano, este autorul unei gestici și mimici unice, a unui comportament scenic greu de dublat sau imitat. Este și un excelent coechipier al lui Peiraini, în fața căruia se și prosternează, la nevoie.

Una din cele mai intense prestații ale celor doi muzicieni din Hexagon s-a materializat în compoziția lui Vincent - Schubertauster, prezentă într-o versiune ceva mai „domestică” și pe albumul lor comun, "Belle Èpoque" (a 7-a pe listă). Este o compoziție lungă, lacerantă, complexă și inclasabilă, pentru că nu e deloc clasică, nici jazz, nici muzică nouă nu este, este ceva (con)crescut din plămada polifonică pe care numai cei doi o pot frămînta și oferi, mai ales în formula live.

Febra cu care prestează cei doi tineri muzicieni mă face să mă gîndesc la ei, de cum vor fi aceștia peste, să zicem, 30 de ani. Vor fi niște bunici-mentori care vor preda tainica rețetă a improvizației și virtuozității, sau nici nu vor apuca acea vîrstă, și vor arde de timpuriu în malaxorul unei agende fulminante, dar nu mai puțin solicitante și abrutizante? Ce vreau să spun este asta: în ce măsură lumea de astăzi mai poate conserva astfel de talente ca să rămînă intacte, fără să le suprasolicite și să le banalizeze prin oferte peste măsură de purtat și onorat?

Atît Parisien, cît și Peiraini nu se rezumă la formula aceasta - formidabilă - de duo, ci au și o carieră de quartet fiecare; astfel încît bijuteriile muzicale ascultate în seara zilei de 17 decembrie, nu rămîn intacte în cutiuțele lor de smarald. Ele se dizolvă în numeroase compoziții, mai ritmice sau mai criptice, mai melodice sau mai isterice, uneori pînă la indistincție. Așa sau altfel, și nu e un lucru deloc discutabil, muzicienii aceștia doi au reușit să schimbe și să influențeze în chip vădit fizionomia jazzului francez. Și nu numai.

Ne bucurăm că am fost părtași la un asemenea neuitat crème brûlée muzical! Care nu trebuia doar ascultat, ci și în egală măsură văzut, privit, admirat.           

foto: © vladimir bulat, decembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, decembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, decembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, decembrie, 2015

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article

commentaires