Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

30 janvier 2016 6 30 /01 /janvier /2016 10:07
foto: © vladimir bulat, ianuarie, 2016

foto: © vladimir bulat, ianuarie, 2016

Citesc acest minunat roman al unui scriitor francez răsfățat de piață, publicitate și tiraje impresionante, David Foenkinos. Sunt și în românește traduse cîteva cărți ale acestui copil teribil al literaturii franceze contemporane...

Prin acest roman autorul recuperează spectaculos un personaj al artei degenerate, cum au numit-o naziștii, acel gen de artă pe care-l practica în epocă un Max Beckmann, de pildă (printre primii!) - sub numele celei care a fost Charlotte Salomon.  

Artista a dispărut în malaxorul uman de la Auschwitz, la 26 de ani, lăsînd un număr impresionant de foi grafice. Operă ei este pînă în acest moment quasi-necunoscută.

Foenkinos reface ca într-un puzzle uriaș biografia Charlottei în Berlinul epocii naziste, într-un soi de ragtime lexical; 

                                      acest text este un imens poem, cu fraze scurte, atent decupate, structurate și epurate în chip poetic, încercînd în cele din urmă să proiecteze și asupra operei plastice a Charlottei mai multă poezie, decît se regăsește în opera însăși a acesteia. Ceea ce a lăsat Charlotta S. este mai degrabă ceva visceral, sentimental, dramatic și destul de artizanal.

 

                                     Dar romanul impresionează prin tentativa de a infiltra în această operă plastică o consistență majoră, metalică, sobră, terifiantă..

AutoPortretul” de pe copertă este cea mai bună ilustrare a acestei consistențe de netăgăduit!  Textul susține magistral imaginea, o re-clădește de fapt, spre a fi ea însăși lecturată într-o anume cheie. Cea dorită de Foenkinos. El nu scrie un text de critic de artă, și tocmai de aceea mie personal îmi place enorm. Nu aș ceti niciodată un text academic despre Charlotta S. Dar Foenkinos a reușit să-mi aducă aproape creația acesteia. Foarte aproape. Rămîne să vorbesc ulterior despre opera ei plastică.

                                       Scrierea acum tradusă și apărută la Nemira - merită să o cetească orice istoric de artă serios. Pentru că Foenkinos dă o magistrală lecție despre cum e să scrii altfel despre un artist, o redescoperire.   

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires

Hadrienne 30/01/2016 11:43

une possible propos: http://www.lefigaro.fr/livres/2014/08/21/03005-20140821ARTFIG00021--charlotte-de-david-foenkinos-ode-a-charlotte-salomon.php