Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

9 mars 2016 3 09 /03 /mars /2016 13:21

La Moscova este deschisă prima expoziție de artă contemporană românească, la galeria TRIUMF

Se numește EXTENSION.RO

Întruchiparea acestui proiect a fost posibil grație colaborării dintre galeriile Triumf și Hart din București, asistate de Ambasada României din Rusia. Aceasta din urmă s-a implicat foarte serios din punctul de vedere al logisticii și PR, deoarece pe site-ul instituției se află afișat mult material fotografic & diverse informații de larg interes etc.

Curatorii acestui proiect, care face dintr-o serie de expoziții ce urmează a se deschide la Triumf, iar cea cu artă românească actuală este prima, și-au propus să arate un eșantion reprezentativ al picturii & sculpturii din țara noastră. În acest discurs al lor ei au inclus operele a 21 de artiști din București și Cluj-Napoca. Ceea ce descumpănește însă - nu pe autorul acestui text de întîmpinare - ci pe cei care vizitează expoziția este împărțirea în artiști din „România de west” și „România de est”, după cum se și vede în informarea de pe site-ul galeriei, respectiv Cluj-Napoca și București. Dealtfel această întrebare am primit-o și de la cei cu care țin o corespondență, cu cei din Moscova, și care au vizitat expoziția, unii chiar de 2-3 ori. Nu am prea avut cum să le răspund. Poate o vor face, la timpul potrivit chiar curatorii. Dar interesul rușilor pentru arta noastră este mare și real. Întîi, că după căderea comunismului cei de acolo nu au văzut pe viu artiști români, expuși la ei acasă, apoi pe valul recrudescenței filmului românesc (pentru care cel puțin specialiștii ruși au un adevărat cult!), și ca un ecou al succesului de casă pe care-l are pictura lui Ghenie, și nu doar a lui, pe ambele continente, era firesc ca paraxenia să devină cu atît mai accentuată. E o sete care se dorește cumva potolită. Mi-amintesc cum acum cîțiva ani un editor din Rusia, mă întreba cam ce se întîmplă în materie de literatură pe la noi, și cît de trist este, că literatura românească s-a oprit pentru ruși cam pe la Mihail Sebastian...Piesele acestuia se mai montează și acum.   

@ foto: © vladimir bulat, 2016

@ foto: © vladimir bulat, 2016

Paraxenia capătă dimensiuni și mai neașteptate, cînd constatăm că afișul expoziției de la Moscova preia (împrumută) o pictură la două mîini a lui Gili Mocanu (GM), artistul care s-a identificat cu propria pictură, cum frunzele se identifică cu pomul care-i dă naștere, an de an. Cred că pictura lui e esențialmente sumbră. Iar întregul discurs propus de curatori este unul anume sumbru. Gili, adică arta lui, a devenit „calapodul” pentru ce și cum s-a adunat lucrurile (lucrările) pe simezele de la galeria Triumf.

Dar de ce pînă la urmă există acea „împărțire” între west și est? Probabil, că se dorește accentuarea faptului că occidentul a pătruns mai mult la Cluj, iar Bucureștiul dormitează cumva în cumsecădenia ne-experimentală de altă dată? E adevărat, versiunea lui Dan Popescu (unul dintre curatori & proprietarul galeriei Hart) asupra artei actuale, se ocupă mult de recuperarea acelei sensibilități care-i lasă rece pe cei din Cluj, astfel că devine legitimă prezența în acest context a picturilor lui Marin Gherasim, a graficii și sculpturii lui Marian Zidaru sau a colajelor lui Ion Bârlădeanu. Popescu a conceput expunerea la parterul galeriei, pereții căreia sunt vopsiți în roșu aprins. Aici sunt prezentați bucureștenii. Tot aici zilele trecute a avut loc o seară de comemorare a lui Umberto Eco. Întîmplător?

La etajul 1 , celălalt curator, Jana Smurova, s-a ocupat de artiștii reuniți în jurul Fabricii de pensule, astfel că griul, despre care se tot vorbește de ani buni, este reprezentat cu maximă percutanță: Botiș, Silaghi, Cioca, Bisericanu etc. Zidurile de la etaj sunt și ele vopsite în același gri. 

Este foarte adevărat că „artileria grea” a picturii de la Cluj absentează (Victor Man, Ghenie, Savu, Ciprian Mureșan) din selecția de la Triumf, dar asta nu-i împiedică pe comentatori să sublinieze o mai accentuată implicare a artei de acolo în chestiunile arzătoare ale zile, în activismul acesteia, în raport cu artiștii din „sud”. Intuiesc că pur și simplu galeria Plan B are alte priorități & contexte în care să-și arate artiștii din portofoliu. Moscova e departe, și neinteresantă.  

Ca o concluzie, indiferent de discuțiile care se vor purta la noi, sau nu, glosînd pe seama acestei prezențe notabile a artei românești la Moscova, personal sunt sigur, și absolut convins, că percepția acesteia în mediile rusești va fi mult diferită după acest proiect: EXTENSION.RO. Cel puțin acum specialiștii & cunoscătorii de acolo au înțeles că în România mai există și alți artiști, la fel de interesanți, nu doar Ghenie, Perjovschi, Ionică Grigorescu, cum a fost situația pînă mai de curînd...

Voi urmări în continuare presa de specialitate din Rusia, cu ce texte și analize va fi întîmpinat acest nou început expozițional, căci rușii, din cîte cunosc, niciodată nu lasă caravanele să treacă prin fața ochilor lor, fără a afla ce încărcătură se ascunde între cocoașele acestora, și ce preț are.   

      

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires