Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

27 avril 2016 3 27 /04 /avril /2016 15:54

Adevărul este că am amînat nepermis de mult vizitarea acestei expoziții, care se și închide în această săptămînă înainte de Învierea Domnului. Expoziția s-a întins de la finele anului trecut pînă la marea sărbătoare a Învierii, dar în tot acest răstimp MNaR nu s-a învredicit să propună o publicație-catalog, sau măcar o fițuică tipărită, din care orice vizitator să-și poată încărca memoria cu o minimală informație despre ceea ce a vrut să transmită această expoziție. N-a fost să fie!

Menirea acesteia din cîte mi-am putut da eu seama, era să marcheze un veac și jumătate din momentul în care s-au pus bazele colecției de artă medievală a Muzeului de Artă, demers prefigurat de doi oameni de cultură, un scriitor și arheolog (Alexandru Odobescu) și un pictor de factură romantică, un elvețian (Henry Trenk), care s-au pus pe cale să inventarieze așezămintele monastice din Țara Românească, în jurul anului 1860.

Interesant de consemnat este că pelerinajul lor laic avea ca scop să elucideze ce și cît din averile mănăstirilor și schiturilor românești au statut de danii și jertfe din partea domnitorilor, boierilor, dregătilor din trecut, astfel că acestea erau deținute de locașe închinate în special Sfîntului Munte. Cu alte cuvinte, averile mobile și imobile ale mănăstirilor nu erau în niciun fel impozitabile, nici supuse legislației civile a României care devenea un stat modern, și nu se cădea ca biserica să rămînă în aceste condițiuni un stat în stat. Altfel spus, hagealîcul celor doi avea ca scop inventarierea, catalogarea și descifrarea tuturor vestigiilor trecutului, procedură perfect sincronă cu ceea ce se făcea în anumite țări din Europa și în Rusia Țaristă aceleiași perioade. Nu întîmplător am pomenit și de Rusia în acest context, deoarece are cumva legătură cu biografia lui Odobescu, cel care în 1858 s-a căsătorit cu Alexandra Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu și a contelui rus Pavel Kiseleff

Alexandru Odobescu a ținut un jurnal al călătoriei făcute pe locașurile sfinte ale Țării Românești, în care a notat cu scupulozitate și acuratețe tot ce a văzut, dar mai ales ce a trebuit consemnat: date istorice, legende, inscripții, ipoteze etc. Acest document, facsimilat, este prezent în expoziție, și poate fi consultat de cei care doresc și au răgazul pentru parcurgerea acestui document, vast de 50 file mari, îmbrăcare în placaj.     

Henri Trenk, Ostrovul, ulei pe hîrtie cerată, nedatat. @ MNaR

Henri Trenk, Ostrovul, ulei pe hîrtie cerată, nedatat. @ MNaR

Piesele aduse în circuitul esteticului civil după spolierea mănăstirilor, care a început în 1863, prin naționalizarea averilor acestora, care au făcut parte din Subsecțiunea Ecleziastică a Muzeului Național de Antichități, deschisă publicului din 1 septembrie 1865 - nu sunt multe, doar cîteva icoane, orfevrărie, cărți, țesături, două epitafuri (pe care cei de la MNaR le numesc Aere!), bastonul primului egumen al mănăstirii Hurezi...Dacă DEX ne spune că aer poate fi sinonim cu epitaf, nici în ruptul capului nu pot pricepe de ce la ferecătură i se spune de cei de la MNaR riza? Și exemplele abundă...dar nu îmi propun aici să formulez prea multe întrebări, dar onest vorbind, cred că avenit vremea să se facă o revizie a limbajului și a vocabularului inventarului religios, cum și BOR a pus pe roate un amplu program de revizuire amplă a textelor religioase, inclusiv pe cele aflate în serviciul liturgic. 

Recunosc că expoziția „Colecția de Artă Veche Românească. 150 + ”este impresionantă, ca scenografie și ca material vizual, artefacte aduse și arătate, inclusiv de la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române. În special mi-au atras atenția: cele două brîie (brîne, cum le numește Odobescu) otomane, cu o cromatică feerică, care se presupune că ar fi de la banul Barbu Craioveanu, precum și mînecuțele preoțești cu scena Bunei-Vestiri, din prima jumătate a secolului al XVI-lea, lucrate admirabil cu fir de aur, cu o cromatică rafinată și pastelată. În acest din urmă caz, Trenk s-a limitat a imita prost această minunată și aproape ireală realizare decorativă. Doar că ea nu era atunci cînd s-a lucrat o piesă cu destinație decorativă, căci s-a donat mănăstirii Govora, de către Radu cel Mare (pe tron: 1495-1508), pentru a fi în folosite în cult. Mai este și Epitaful adus din Rusia secolului al XVI-lea, care a ajuns la mănăstirea Bistrița, despre care Odobescu se întreba, cum o fi nimerit acest odor aici din îndepărtata regiune a Rusiei. Decît să-și fi formulat astfel de dileme, mai bine ar fi consemnat minunatul chip al Maicii Domnului care-L ține pe fiul său mort - poate cea mai frumoasă și înțeleaptă realizare din cîte mi-a fost dat să văd în cultura religioasă medievală, de oriunde. Doar că și în acest caz, piesa este scoasă din circuitul religios, folosește doar scrutării laice, muzeale.  Dealtfel, toate odoarele prezente în expoziție au fost în serviciul liturgic, de-a lungul veacurilor, și au slujit oamenilor spre slăvirea și preamărirea lui Dumnezeu. Acum acestea sunt ca niște animăluțe în cuște, precum niște pești în acvariu. 

Singura mea nemulțumire este că această expoziție s-a desfășurat în quasi-anonimat, sau poate că asta se dorea? Personal, mă bucur că am văzut-o, și am înțeles mai bine cum s-a făcut naționalizarea averilor bisericești, ce etape au premers acestui rapt, și cum unul din marii cărturari ai epocii sale s-a pus în slujba acestei afaceri dirijate de statul român.     

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires