Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

29 mars 2017 3 29 /03 /mars /2017 15:04

după înjumătățirea postului, marcată de sărbătoarea Sfintei CRUCI, se revine la rugăciunile cuprinse în „canonul cel mare”, închipuit în cuvinte de către Sfîntul Andrei Criteanu, iar ilustrarea cea mai bună, vizual, este cea pe care o reprezintă Moisi, cel care „a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn pe care Moisi l-a aruncat în apă și apa s-a îndulcit. acolo i-a pus poporului îndreptări și judecăți; acolo l-a pus la încercare” (Exodul 15, 22-25)...este vorba de oprirea la izvorul mera (în limba română ebraicul „mārāh” se redă foarte limpede prin „amar” sau „amărăciune”, cf. comentariului din septuaginta, vol 1., 2004, pag. 232), după trei zile de mers prin pustiu, în care evreii nu au găsit apă. găsindu-o, aceasta nu era însă deloc bună pentru consum, iar poporul a murmurat împotriva Moisi...

după ce se cetește în patru seri consecutive, din prima săptămînă a postului mare, „canonul cel mare” se recetește azi seara, integral, în „denia canonului mare” - care este de fapt o slujbă a utreniei, cea a zilei următoare, astfel că acest lemn al lui Moisi, același care a despicat mai înainte apele mării roșii, spre a putea trece norodul lui israel, este întru totul același, ce va îndulci și apele merei...spre a ne pregăti de primirea adevăratei Crucii a Domnului, și a ne reamintește, fără tăgadă, că anume: „lemnul cel de viață făcător al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, îndulcește amărăciunea postului celui de patruzeci de zile și ne mîngîie pe noi care trăim în pustie pînă ce ne va duce, prin Învirea Lui, la Ierusalimul cel spiritual” - (alexander schmemann, „postul cel mare”, ed. doris, 1998, pag. 100).

din cîte cunosc, nu mai există o altă reprezentare iconică a acestui episod în care Moise îndulcește apa amară, față de aceasta, dăruită nouă de zugrava Elena Murariu. mai mult, iconara augmentează subtil sensul acestei scene, adăogînd pe marginea apei un cerb, care se adapă, semn că apa e bună la gust, precum și cîteva păsări, care nici ele nu pot bea apă amară. cerbul este în repetate rînduri amintit în Vechiu Legămînt: „atunci va sări șchiopul ca un cerb/și limpede va fi gura gîngavilor, / că apă a țîșnit în pustie/ și pîraie în pămînt însetat” (Isaia, 35, 6 - versuri profetice, care se vor împlini prin venirea lui Hristos); cerbul este și un simbol al purității, după cum reiese din această prescripție din cartea Deuteronom: „după dorința ta vei jertfi și te vei înfrupta cu carne după binecuvîntarea Domnului Dumnezeului tău, pe care ți-a dat-o, în fiecare oraș; omul necurat de la tine și cel curat vor mînca la un loc, ca și cum ar fi carne de ciută sau cerb” (12, 15); „căprioarele și-au fătat puii-n poiană/și au părăsit-o, că nu era iarbă” (Profetul Ieremia, 14, 5); cu cerbul se compară în Psalmi, pe alocuri, și regele David...păsările erau văzute de același Moisi, ca unele curate și necurate; cele dintîi erau bune de mîncat, acestea se hrănesc cu semințe, boabe. anume acestea curate sunt aduse ca jertfă (găsim referințe în Levitic, 1, 14-17; V, 7-10; XIV, 4-7).

În cazul icoanei de față avem de-a face cu păsări care se hrănesc cu pește sau animale acvatice, ceea ce ne duce cu gîndul că aceste păsări nu erau dintre cele comestibile, și se află în antiteză semantică cu figura cerbului. totuși, la diverși profeți sunt referințe la păsările călătoare, barza, rîndunica, egreta etc., iar gîndul ne duce că prezența lor concretă aici, se referă la reîntoarcerea evreilor în locurile natale, cum și păsările revin după trecerea iernii - în habitatul de vară. Domnul readuce pe poporul Său în țara făgăduită, acela cîndva înrobit și hăituit, cum păsările călătoare se reîntorc pentru a-și perpetua seminția...iar parcă din străfundurile acelei ape îndulcite auzim: „cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre” (Plîngerile lui Ieremia, III, 52; idee reluată de cîțiva dintre Psalmii lui David).

comentariul de mai sus a fost prilejuit de contemplarea unei singure scene din minunata icoană a Sfintei Cruci, închipuită de Elena Murariu, concepută împreună cu monahii de la mănăstirea oașa - expusă zilele acestea la librăria bizantină din bucurești.

foto @ vladimir bulat, martie, 2017

foto @ vladimir bulat, martie, 2017

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article

commentaires