Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

17 mai 2018 4 17 /05 /mai /2018 21:18

Nebunosul cer stătea să se prăbușească peste capetele noastre! Și asta nu de azi sau de ieri, ci de cîteva zile, precum o mahmureală care nu slăbește victima, cerul insistă să fie greu, gri și esențialmente cenușiu, sîngepiu...Dar nu ploua, nici soarele nu răzbătea dintre norii argiloși, prăfoși!

 

Apoi a prins să curgă apă multă din ceruri, năvalnic, cu bulbuci pe asfalt, cu șiroaie prelinse din burlane, stropind vechile ziduri, înnoind igrasia acolo unde se instalase. Nimic nu prevestea „întîlnirea” cu arta picturală a Florentinei Otari.

Pe care am descoperit-o întîmplător, intrînd la Căminul Artei, știind că inevitabil va ploua. De fapt, am vrut să văd expoziția de la parte, și am nimerit la etaj. Am aflat acolo ceea ce nu am căutat, nici nu am știut. Recunosc, faptul că Adriana Oprea era curatorul, îngrijitorul unei expoziții de pictură, mi-a oferit toate garanțiile să cutez, să urc, să descopăr.

Și nu am greșit. Dimpotrivă, m-am folosit.

Pictura Florentinei Otari nu este tocmai pictură. Nu în sensul în care ne-am obișnuit să o percepem: cuminte, recognoscibilă în ce vrea să afirme, caldă, prietenoasă, plăcută ochiului...În „Conversii” lucrurile nu păreau să prezinte ceva din zona comodității minții! Mă aflam expus unui tir al rigorii absolute, a unei bune așezări și temeinice a erudiției, proiectate meșteșugit în pictură. Să ne înțelegem, nu sunt vreun slab de înger, am văzut și promovat ideea renașterii picturii de vreo două decenii încoace, și de aceea, am simțit că ceva mă magnetizează aici, mă face atent!

Picturile sobre ale Florentinei Otari din acest ciclu, mi-am dat seama după minute multe petrecute în singurătatea absolută a galeriei - sunt create special pentru acest spațiu, dozat, calculat, mentalicește asumat, sedimentat. Nu e prea multă culoare în ele, dar nici negrul captiv al dușumelei nu era prea prietenos, de aceea, maturitatea absolută, i-a dictat radical soluția: detașare absolută.

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

Detașare absolută? Dar ce-ar vrea să însemneze asta? Pictura trebuie să-și asume o autonomie care să cheme la abstragere, la meditație, la dorința de a te afunda în acele suprafețe ordonate, calculate, tăios de sobre. Reci, dar nu intangibile. Artista nu-și intitulează pînzele, ci le numerotează. Le conferă cifre, iar numerotația debutează din chiar pragul scării, și face un slalom elegant de-a lungul zidurilor, și revine de unde a pornit, precum un cățel docil, la stăpînul său. Un cățel blînd și supus. Cum și pictura e supusă, maleabilă, dar nu indiferentă. Ca să-ți dai seama de acest lucru trebuie musai să o privești de aproape, fățiș, și dacă se poate - cu ochelari. E mai sigur așa, căci nu trebuie să-ți scape detaliile, ascunzișurile, insistențele prea bine pitite.  E ceva ce trebuie amușinat cu ochii, spre a-și convinge mintea să nu mai tacă!

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

Există și o componentă matematică în discursul plastic al Florentinei Otari, despre care șireata curatoare ne face să credem că e inspirat de tributul pe care-l plătește artista noastră picturii celei care a fost Agnes Martin. Nu știu, dacă paralela cu „reperul interior” este chiar al artistei sau al curatoarei, dar între cele două există o disonanță, ca să zic așa, structurală. De ce Martin, și nu Robert Mangold? Sau Robert Ryman? Personal cred că Florentina Otari nu se poate detașa de lume, așa cum o făcea Agnes Martin, care-și putea permite o poziție de outsider, de sihastru al picturii. Chiar pe alocuri simți starea de rugăciune în pînzele ei...

Pictura fcăută de Florentina Otari e epurată în formele pe care le aduce pe lume, și mai ales pe cele pe care le expune public. Cred că e un om foarte selectiv, ordonat, sobru și puțin locvace. dar nu anahoret. O mărturisește chiar pictura ei. Privesc lista din cele 22 de pînze, nesemnate, doar numerotate, succesiv, și constat doar trei dimensiuni: 100 / 100 cm.; 30 / 30 cm.; 10 / 10 cm. Dar cu acești moduli confugurează spațiul, și te captează. Poate ca niciodată, mi-am dat seama că și etajul impersonal al Căminului Artei - poate funcționa ca o bună platformă pentru acela care nu se supune călduț recipientului expozițional, ci îl determină pe acesta să lucreze în favoarea autorului!

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

Florentina Otari lucrează modular, e pasionată să supună spațiul, să-l îmblînzească, să-l relativizeze, căci e foarte convinsă de sinergia picturii, care lucrează nu doar asupra retinei, ci mai cu seamă asupra psihicului, asupra minții și sensibilității.

Conversii” - o expoziție care nu m-a lăsat în pace pînă nu am ticluit rîndurile de mai sus!

Iar între timp ploaia s-a oprit, cerul s-a înseninat, soarele și-a reintrat în drepturi: suveran, sclipitor, maiestuos, imposibil de redat...am urcat pe bicicletă, ducînd cu mine starea imaginilor pe care tocmai le-am văzut.

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

foto: vladimir bulat

Partager cet article

Repost0

commentaires