Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

17 décembre 2018 1 17 /12 /décembre /2018 16:15
Bedri Rahmi Eyüboğlu și Ernestine Letoni, în perioada lor pariziană

Bedri Rahmi Eyüboğlu și Ernestine Letoni, în perioada lor pariziană

Zilele toate, pe care le avem de trăit, ca daruri, ne oferă descoperiri,  revelații, surprize de tot felul, și de intensități variabile; azi, prin intermediul amicei Silvana Rachieru, am aflat că un mare pictor turc și poet, pre numele lui Bedri Rahmi Eyüboğlu (1911-1975), a fost căsătorit cu o artistă de origine română, născută la Iași, Eren Eyüboğlu, pe numele ei adevărat, Ernestine Letoni (1907-1988), născută la Iași. A expus pentru prima oră în Salonul Oficial al României în 1935, cu numele Erna Letoni.  Această prestigioasă participare fusese precedată de o personală, deschisă în luna martie 1934, la galeria „Hasefer”.  Această prezență publică i-a adus un răsunet neașteptat în presa vremii, expoziție despre care au scris: Ionel Jianu, H. Blazian, L. Sebastian și alți cronicari, iar cu ceva vreme în urmă, numele acestei artiste a fost recuperat de către Petre Oprea, printr-o evocare a românilor care au trecut prin Academia lui André Lothe (Pro Arte, nr. 13. 2003).  

S-au cunoscut la Paris, prin 1930, când Ernestine făcea studii de pictură la Academia Julien, cu André Lothe, apoi Bedri Tahmi a studiat și el acolo, după care au venit la București, unde în 1935 - Bedri a deschis o expoziție personală la galeria „Hasefer”. În anul următor cei doi tineri artiști s-au căsătorit, și s-au mutat la Istanbul. 

În debutul anilor 1940, fiind cadru didactic la Academia de Artă din Istanbul, Bedri o cunoaște pe Mari Gerekmezyan (1913-1947), o armeancă născută în inima Anatoliei, lângă Kayseri; ea era prima studentă la catedra de sculptură. Bedri era asistentul sculptorului german Rudolf Belling (1886-1972), care preda la Istanbul din anul 1937, unde va rămâne până în anul 1956.  

Gerekmezyan este considerată prima sculptoriță din Turcia, specializându-se în modelarea busturilor, iar unul dintre acestea este chiar al lui Bedri Rahmi Eyüboğlu. Între cei doi s-a dezlănțuit o relație amoroasă, care a durat până în 1947 - când Mari murise răpusă de meningită tuberculară. Bedri a ajutat-o enorm în perioada suferinței ei, vânzându-și tablourile, pentru a-i plăti spitalizările. După moartea ei, în 1948 a apărut poemul Karadut (Dudul neagru), dedicat celei care a fost Mari Gerekmezyan. Un fragment tradus în engleză a acelui poem sună astfel:

My black mulberry, my forked darky, my gypsy,
What more will you be to me, my odd one, queer one,
My smiling quince, my weeping pomegranate,

My baby, my stallion, my wife.”

Eren Eyüboğlu a suferit enorm atunci, astfel că luându-și fiul, s-a mutat în Franța. Revine, iar trauma sufletească suferită atunci nu i se va cicatriza niciodată. Cum nici  bărbatul ei nu va mai iubi niciodată, cum a fost dragostea lui pentru Mari. El reeditează în 1969 poemul Karadut69.

Cei doi, Bedri Rahmi Eyüboğlu și Eren Eyüboğlu au lucrat împreună numeroase mozaicuri, atât la Istanbul, cât și în alte orașe ale Turciei. În 1974 Bedri Rahmi Eyüboğlu moare, iar soția sa îi supraviețuiește încă 14 ani. Creația amândurora este marcată de cromatica, diversitatea și metisajul cultural al Anatoliei, astfel că anume accentul pe raporturile coloristice devine preponderent în picturile lor, mai ales în cele semnate de Eren. Dar e foarte adevărat că opera ei târzie ne lasă să surprindem un grad tot mai accentuat de abstractizare a motivelor pictate, dar și constructivismul devine o componentă deloc neglijabilă. Este printre primele femei pictor care au pictat în Turcia nuduri feminine, această temă fiind proscrisă, îți trebuia un real curaj să pictezi nuduri, dar să și pozezi gol...Desigur, în vremurile noastre aceste lucruri par banale, dar timpurile apuse erau marcate de o pudibonderie oarbă, impusă, controlată, strictă. 

Eren a fost parte a grupului artistic de avangardă „D”, alături de soțul său, grup care în anii 1940, a contribuit în chip decisiv la formarea unui spirit modernist în arta din Turcia lui Atatürk.  Acest grup „D” a activat între 1933-1960.

În 2018 s-a organizat o mare retrospectivă la Ankara, la CerModern, dedicată acestui grup istoric, în care au figurat lucrări ale celor doi artiști, despre care am vorbit: Bedri Rahmi Eyüboğlu și Eren Eyüboğlu, românca a cărei nume și creație ar trebui recuperate pentru cultura vizuală a României interbelice, unde s-a născut și s-a format ca artistă, și de unde a plecat la Paris. Sobrietate rațiunii occidentale, deprinse acolo, dimpreună cu melancolia moștenită a răsăriteanului, maturizată în mijlocul unei ambianțe multiculturale, multietnice, cum era Iașiul dintre cele două războaie (și numai), și-au dat întâlnire în creația plastică a celei de care, iată, ne amintim și o evocăm acum, după trei decenii de când se odihnește în pământ străin, la Istanbul.  În octombrie 2018 s-a deschis tot acolo, la CerModern o retrospectivă: Eren Eyüboğlu. Va fi deschisă până în 10 martie, 2019.

Mai jos mi-am îngăduit să propun o selecție foarte rarefiată din lucrările artistei, marcând etapele de creație ale acesteia, din diverse surse internautice, cu preponderență turcești, dar și occidentale, portalurile MutualArt și BeyazArt, fiindu-mi foarte utile, esențiale, pentru că mi-au furnizat majoritatea reproducerilor.     

Baie turcească, 1983

Baie turcească, 1983

Femeie în fotoliu, 1947

Femeie în fotoliu, 1947

Dilek Ağacı-Pomul cunoașterii, f.a.

Dilek Ağacı-Pomul cunoașterii, f.a.

Țărănci din Anatolia, 1947

Țărănci din Anatolia, 1947

Pisici, 1951

Pisici, 1951

Portretul unui bărbat bătrân, 1952

Portretul unui bărbat bătrân, 1952

Parc, 1982

Parc, 1982

Compoziție, f. a.

Compoziție, f. a.

Fructe, f.a.

Fructe, f.a.

Compoziție, 1961

Compoziție, 1961

Laluna, 1988

Laluna, 1988

Partager cet article

Repost0

commentaires