Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

18 mars 2020 3 18 /03 /mars /2020 00:47

Asta a spus ultimul clasic viu al literaturii ruse, în februarie, după ce a semnat contractul pentru viitoarea sa carte, atunci când s-a despărțit de editorul ca l-a vizitat acasă. N-a apucat să o vadă publicată, căci a murit ieri, în 17 martie. Se va numi „Călătoriile unui bătrân”, și va apărea la tânăra editură Individuum.

 

„ne vom vedea, dacă voi trăi”
„ne vom vedea, dacă voi trăi”„ne vom vedea, dacă voi trăi”„ne vom vedea, dacă voi trăi”

Da, s-a stins (avea 77 de ani) personalitatea cea mai proeminentă, epocală, pe care au dat-o literele contemporane rusești, de la marii clasici încoace (Pasternak, Ahmatova, Brodski, Țvetaeva, Mandelștam, dacă e să mă refer doar la poeții secolului 20! dar pot să-i amintesc aici și pe Nabokov sau pe Dovlatov...), Eduard Limonov (Edic'ka, cum îl numeau cei apropiați!), omul care a lăsat, deopotrivă, în spatele său oprobriul multora, dar și iubirea necondiționată a altora: poet, scriitor, extremist, exclusivist, dramaturg, artist, politician, insurgent, soldat și „național-bolșevic” (un partid finalmente interzis, în 2007, în Rusia!) - a întrupat în viața sa duritatea și caracterul rusului dintotdeauna, intelectual și rebel, dulceața poeziei clasice, și pasiunea extremă, lermontoviană.

După Vladimir Vâsoțky, cred că e cel mai iubit personaj public al spațiului de dincolo de Nistru, până în insulele Sahalin, un urs care a fost observat și de ploșnițe și de hipopotami (și băgat în seamă de toți)!

Dumnezeu Milostiv, să aibă grijă de sufletul său, care-și va găsi, iată, liniștea de aici încolo, în veșnicie, alături de cei pe care i-a iubit, și mai ales, pe cei pe care i-a urât, desconsiderat, zeflemisit!

Partager cet article

Repost0

commentaires