Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

5 juin 2020 5 05 /06 /juin /2020 22:36

Sfintele Marta și Maria, surorile lui Lazăr cel înviat de Mântuitorul(sec. I).
„Iisus cu Marta și Maria”,
de Paul Alexandre Alfred Leroy (1860-1942),
1882.
colecția:
Musée des Beaux-arts de Rouen

Fascinația pe care a avut-o orientul mare și atât de divers: arhitectura, veșmintele, covoarele, ceramica, culorile și aromele acestuia, l-au determinat pe tânărul Paul Leroy să pornească de la o scenă evanghelică, doar ca pretext, și să-și dea frâu liber măiestriei și poftei pentru detaliu, amănunt și chițibușăreală (într-o epocă în care fotografia era încă destul de costisitoare), astfel că în final compoziția sa devine un material etnografic mai mult sau mai puțin fantezist, dar atractiv, devenit doar tematic „acroșat” unei atmosfere anume - devine și un curios material asupra felului în care epoca modernă descoperea cu interes aproape microscopic un tărâm geografic, care va deveni apoi un teritoriu de cucerire și turism ...

„Iisus cu Marta și Maria”, de Paul Alexandre Alfred Leroy (1860-1942),  1882 @Musée des Beaux-Arts de Rouen

„Iisus cu Marta și Maria”, de Paul Alexandre Alfred Leroy (1860-1942), 1882 @Musée des Beaux-Arts de Rouen

Întrucât afișarea acestui tablou a suscitat vii discuții pe pagina mea de fb, printre cei afini ai mei, mi s-a părut nedrept să le las vorbele și gândurile lor să se piardă fără noimă în oceanul fără de maluri ale internetului, și în speță - ale mediului lumpen-proletar, în care ne exprimăm, adesea prea clar. Le-am transferat cu grijă și pasiune gândurile, ca un bun exemplu al convivialității, al bunei practici a dialogului, într-o lume care preferă să-l piardă sau să-l irosească aiuritor de repede...

Conversația noastră s-a petrecut de-a lungul a  două zile, 4 și 5 iunie, 2020, la diverse ore care chiar nu au relevanță în acest incitant schimb de replici, cu Dumnezeu în mijlocul nostru:

cheeky  

Valeria Morarescu-Adria Frumos ! Într-adevăr puse în valoare covor, ceramică pe lângă scena minunata cu personajele .

Vladimir Bulat desigur că central este dialogul frățesc dintre cele trei personaje, dar tot ce este în jurul lor e de urmărit cu lupa, este fascinant apetitul artistului...

Ruxandra Garofeanu Parca e si o tabla de sah sub scaun,cu o simbolica intrinseca,daca nu ma insel eu.

Vladimir Bulat nu, este ceva împletit...și mie mi s-a părut, dar m-am uitat cu luare-aminte)

Ruxandra Garofeanu Vladimir Bulat multumesc pt.clarificare!

Cosmina Dragomir Nu e tabla de șah, e piesă de mobilier, am văzut acum și am corectat :)). Si nici nu ar fi putut fi, din simplul motiv ca nu s-ar fi putut juca sah pe o tabla cu pătrățele asezate cu colturile înspre margini (cum stau romburile) :).

Vladimir Bulat Cosmina, merci de completare! ce m-aș face eu fără un ochi așa ager, ca al tău)!? dar place la frăția ta pictura aceasta, că despre asta nu făcui deloc vorbire?

Cosmina Dragomir Vladimir, o da. Imi place mult! Gasesc tot felul de paralele interesante in jocul simbolist... Te lasa sa-ti explorezi lumea interioara si sa rezolvi contextual, in cheile tale si cu poezia ta intima translator!

Cosmina Dragomir Scuze că nu am dat exemple mai lămurite, dar vi le propun acum: în primul rând, compozițional vorbind, plasarea personajelor și gestica spun mult. Hristos e pilon vertical în secțiunea de aur, iar drumul pe care evoluează spirala algoritmică (pe ea și pe numărul divin e construită șarpanta compozițională) e o cheie în sine. Gestul mâinii începe un discurs, e acel ”Iată!” Imaginați-vă acum spirala - următorul popas al liniei sale în crescendo plecând din curba falangelor e pe buzele Lui, apoi umărul, apoi pe brațul așezat - genunchiul drept - creștetul Lui, creștetul Mariei - umăr - braț - talpă - și se duce ascendent, larg, cuprinzând-o pe Marta. Traducând reperele, avem ”iată, pricepeți ce grăiește gura Mea, cum numai prin spirit desăvârși-se-va materia, prin contemplare va avea sens zbaterea omului, prin ochii celui uimit de infinit se va mântui cel strivit de griji lumești...”

Vladimir Bulat Cosmina, eu resimt multă inocență în acest tablou, în această compoziție, chiar dacă artistul a vrut să-și arate mușchii măiestriei, deși era la epoca în care doar meșteșugul îi era accesibil...pentru a înțelege în profunzime acest schimb de replici dintre cei trei, așa cum transpare acesta în cap. XXXVII, 38-42, la LUCA, vezi și comentariul Sf. Eftimie Zigabenul la acest pasaj...

Cosmina Dragomir Aaa, fără grjă, eu nu judec ”ce a vrut autorul să spună”, nu așa am început vorba, ca la clasa a patra :). Eu spun ce spune lucrarea singură sau ce ecou lasa pe un câmp subiectiv, ca al meu!

Cosmina Dragomir Apoi în cromatică avem triada - imaculatul (straiele în totalitate albe ale Mariei așezate/) = spriritualul, puritatea interogației filosofice, curăția rugăciunii, a vorbirii permanente cu Dumnezeu pe de o parte și macularea straielor Martei (pragmaticul, teluricul care face nițel loc și invidiei, până și între frați - galbenul pur e adesea asociat în psihologie ca frecvență de undă cu gelozia :). Acestea două, ca o ceartă dihotomică, au între ele straiul Lui, roșul: jertfa. De fapt sângele din cearta asta a țâșnit, în esență.

Cosmina Dragomir Mai e gestica interesanta, pusă în paralel: Maria - e valorizată în ipostază statică (statornicia în dragoste, introspecția, contemplația, momentul în care firea spune: stop!, stai!). Cât timp sora ei e Rugăciunea, Marta e Acțiunea. E dinamică, ea trebuie ”să facă” pentru a-și justifica existența sau sensul și privește cu scepticism pe cel care nu face, ba chiar se revoltă pe atitudinea lui :).

Vladimir Bulat Cosmina, ascultă ce spune Zigabenul: „Bună este iubirea de străini, însă mai bine este a ședea lângă Dumnezeu: că prima este trupească, iar cealaltă duhovnicească” (Tâlcuire la Evanghelia după Luca, trad. românească, 2006).

Cosmina Dragomir Vladimir, exact. Ce frumos.

Cosmina Dragomir Și dacă nu v-am obosit de tot, mai văd o dualitate interesantă. Studiind în universitate artele textile, contexturile și tapiseria - iar din pasiune, ca angajat al MȚR - latura lor antropologică în reprezentările tradiționale - știu că în compoziții precum covorul parietal desfășurat în fundal nu e vorba doar de un discurs decorativ. În astfel de compoziții grăiesc semne și simboluri sacre, fiecare denumind ceva, un astfel de câmp plastic descrie în final Universul, cu toate ale sale. Ce frumos a pune un Univers în fața altuia! O accepțiune cosmică abstractă îndărătul Ei Înseși, zugrăvită în varianta umană! E abisal! E harta Lumei în spate și în față - Lumea însăși sălășluind într-un Om.

Vladimir Bulat Cosmina, chiar mă așteptam să faci paralela dintre cele două lumi...suprapunerea lor, contiguitatea care dialoghează! în esență, cred că nici pictorul nu s-ar fi așteptat la o hermeneutică atât de generoasă din partea noastră, la aproape 140 de ani de la nașterea unei lucrări de „școală” în fond...mulțumesc din suflet!

Cosmina Dragomir Vladimir, așa e, lucrul ăsta se presupune de la început că nu a fost intuit de artist. Semiotica plastică e o creație continuă. Și numai așa are arta sens, că va trezi mereu și mereu poezia intimă a privitorului (Nichita zice). Altfel toate operele din trecut ar fi expirat prin epuizare. Dar ele, dacă au viață în diagrama estetică, vor pulsa mereu și filosofic, în zbuciumul de sensuri noi ivite, în cheile date de epoci diferite, valori diferite, sensibilități diferite etc etc. Conturi de FB diferite :)))))

Cosmina Dragomir Și da, eu mulțumesc pentru invitație și mai ales pentru răbdare!

Vladimir Bulat Cosmina, uite că tzuky n-a prevăzut că oamenii vor folosi astfel de conturi pentru mai mult decât de a se „agăța” unii pe alții...deși și dialogul intelectual este o formă de seducție).

Cosmina Dragomir Vladimir, posibil să-și fi propus și asta. Noroc cu evantaiul enorm de seducții. Tipul în roșu de mai sus chiar că a sedus toate paradigmele!

Vladimir Bulat Cosmina...trecând peste secole, culturi, mode și năravuri!

Cosmina Dragomir Oricum, subiectul rămâne deschis: până mâine mi-am propus să dezleg misterul dialogului vaselor de ceramică mici, grupate, goale, în așteptare, însetate, ascunzându-se unele în altele precum mulțimile în pustie - cu cel ținut în mână de energica Marta. Urma să fie umplut cu apa Vieții deșertate imediat din buzele divine sub forma parabolei pe care urma s-o încheie?

Vladimir Bulat ...și nu neglija legătura de usturoi din extremitatea dreaptă, te va aduce foarte aproape de obiceiul contemporan, și mai vechi de fapt, de a unge pragurile, cadrele ferestrelor, spre a te feri de duhurile necurate. în loc să pui o cruce - ca însemn apotropaic.

Cosmina Dragomir La asta nu m-ar fi dus mintea :))))))))))

Vladimir Bulat oțetul se face cu încetul. cu răbdare, cu discretă așteptare...

Cristina Nemtanu M-am imbatat de mestesugitul vostru dialog. Fiecare replica a voastra m.a trimis inapoi la tablou si tot asa..

Continui maine :)

Ps: voi ati unit aici credinta,.arta si limba romaneasca. Binecuvantata limba.

Cosmina Dragomir Ba nuuuu, noi ne-am reunit eforturile subversiv aici pentru a iniția seducția Cristinei!!!! Simțeaaaam că o să fii atrasă pe tărâmul ăsta!

Vladimir Bulat Cosmina, și io, subtil, m-am gândit la asta! noapte binecuvântată amândurora, și tuturor celor care au nevoie de liniște!

Cristina Nemtanu Ce minuni subtile sunteti voi!

Astept...ceramica :)

Cosmina Dragomir Și usturoiul!!!!!!!

Vladimir Bulat Cristina, cele ceramice le las pe seama Cosminei! eu mă las păgubaș.

Cristina Nemtanu Pai de la ea astept continuarea cu ceramica, dar in dialog sa fie :)

Cosmina Dragomir Cristina, dacă făgăduiești că te ocupi tu de tot ce-i design acolo...

Vladimir Bulat Cristina, lucrătorii viei își doresc plata, și una copioasă!

Cristina Nemtanu Lucratorii isi doresc plata pe drept, iar Domnul vorba lui Steinhardt, este un boier darnic.

Sa fiti daruiti in Domnul!

Mariana Stefanescu Genial creator de atmosfera, iar talpa Mariei respiră senzualitate.

Vladimir Bulat Mariana Stefanescu, talpa Mariei? vedeți dvs. o talpă, care nouă ne scapă:?

Mariana Stefanescu Vladimir Bulat Ca sa nu spun laba piciorului,am văzut talpă din profil.

Cristina Nemtanu Eu am adormit gandindu-ma la cercelul Martei.

Cosmina Dragomir Am promis că revin cu balada vaselor de lut. Insist că e ficțional, dar ăsta a fost jocul, parcă. Așadar mi-a atras atenția binomul vas/arcadă, apărând el de două ori. Și m-am gândit că acele două ipostaze ale acestei perechi sunt și ele în relație cumva. Acolo unde oalele apar pe poliță, grupate protector în firidă, linia boltei e mai generoasă, pentru a le conține, e formată din două arce de cerc. În schimb, vasul din mâna Martei are în planul din spatele ei arcada intrării, uriașă, finalizată în plin cintru, și asta îi dă clar (vasului, zic) o importanță în sine. Oare de ce? Aflăm până la sfârșit, cutreierând lucrarea? Pare a fi personaj principal acest ulcior, astfel, pare a interpreta un solo. Obiectele de sus stau înghesuite atât de expresiv, în diverse poziții care înșeală verticalitatea rigidă, că devin vii, antropomorfizate, mai ales că sunt inspirate ca linie din forma ceramicii primitive care imita silueta umană, oricum. Toartele par brațe puse în șold, de pildă. (Și omul e lut, până la urmă). Sunt exact ca o mulțime de urmăritori curioși și însetați, privind de la înălțime, protejați de aripa arcadei, pe Cel ce avea a le potoli setea, setea aceea a lutului uscat, de la Geneză încoace, stinsă doar prin scăldarea țărmurilor în mare în ziua cuvenită. Privesc ca și cum ar urmări o piesă cu suspans, pe o scenă elisabetană, de sus în jos. Ce discurs văd și spre ce cuvântare se apleacă ei de șale?

Cosmina Dragomir Și acestora cred că vasul mare din mâna Martei le va fi recipient. Conform dinamicii compoziției și numărului de aur care se dezvoltă secret în inima imaginii, traseul spiralei ar putea dezvălui un conținut, după cum am găsit la început (am propus ”numai prin spirit desăvârși-se-va materia, prin contemplare va avea sens zbaterea omului, prin ochii celui uimit de infinit se va mântui cel strivit de griji lumești...”). Tâlcul din vorbele Mântuitorului umple formal vasul Martei (când linia spiralei purtătoare de aceste cuvinte îl atinge, apoteotic), dar în fond umple conștiința ei, dă mângâiere zbaterii judecății ei. Vasul acela se umple de apa cea vie. Marta devine samarineanca, înțelegând adâncul fântânii Cuvântului. Ce cascadă acolo învolburată, în vasul acela, acum. Devine deodată și el un al doilea centru de interes. Era anonim. Acum e la preț de vas de Cana Galileii. De asta e profilat pe arc în plin cintru. QED. Și ne-am întors la început. La primul centru de interes: Hristos. Ah, ce compoziție lichidăăă! La prima vedere ne-a păcălit că e textilă.

Cosmina Dragomir Cris, acuma zi-ne despre cercel.

Cristina Nemtanu Ash, dupa ce va citesc si recitesc pe voi,.mi se pare ca limba romana e abia inventata si nu pot tine pasul :)

Insa, ma gandesc care-i rolul unui cercel mare, incomod, la urechea femeii care munceste de zor, transpira etc?

Si daca tine de moda vremii a purta cercei, de ce nu.i are si Maria?

Cosmina Dragomir Păi ți-am zis de ce: nu e o formă utilizata de femeile credincioase evreice. (Nici găteala capului, pusă astfel, e clar o migrare în altă cultură). Cu el asupra sa, Martei îi e mai ușor să devină Samarineanca cea primitoare de apă vie.

Cristina Nemtanu Ce bine ai vazut

Tabloul asta e surprinzator.

Cosmina Dragomir Iar stimabilul domn Leroy acuma se gâdilă în mormânt și se răsucește de la avalanșa de stimuli semiotici lansați virtual de noi, la care nici nu s-ar fi gândit în timpul vieții!!!

 

Vladimir Bulat da, și Marta e Samarineanca! îmi place ideea asta, adică doar prin convenție este Marta, dar de fapt, e Luminița (aka Photini), cea care luminează cele lumești, domestice, pedestre...are ulcior, păr lung, negru, e seducătoare, evreica prin excelență (sau totuși, de neam samarinean?); Maria, cum spuneam mai acana, e inocența întruchipată, e castă, dar stă așezată sub firida, despre care făcuse foarte plastic vorbire Cosmina, unde e ceramică multă; sublimat, ni se spune că totul se află în față, viața ei va fi longevivă, virtuoasă, ascultătoare, supusă (totuși, o vorbă strămoșească zice: vasul nu merge la nesfârșit la apă...). dar Bunul Hristos, Domnul este între ele, va media, lăsându-le, totuși, dreapta măsură și liberul arbitru!

Cosmina Dragomir Vladimir, da, mai ales ca in fiecare constiinta umana se lupta o Marta cu o Maria. Fiecare din noi suntem ele amandoua. Avand noi si o fire contemplativa, si una de actiune, echilibrul lor e cea mai buna cale.

 

Vladimir Bulat Cosmina, dragă, cred că e momentul să mă decid să mut dialogul acesta al nostru, și întreaga dezbatere în blogul meu, ca mediul acesta atât de hrăpăreț să nu-i facă urma pierdută, precum amprenta piciorului pe o plajă cu marea neghiobită de neliniște! ce spui?

Cosmina Dragomir Vladimir, ce bucurie faci dumneata serii mele inecata intr-o migrena neinspirata! Multumesc mult!
Adineaori am zis sa-mi iau si eu toata dezbaterea cu copy-paste sa mi-o tin intr-un word!
Plus ca am izbutit cireasa de pe tort: seductia Cristinei Nemtanu!!! Care nu-i putin lucru!

Vladimir Bulat Cosmina, îmi pare rău de necazul cu migrena...o să pun linkul aici, după ce meșteresc transferul...doar vreau să mă asigur că toată lumea și-a spus păsul, e important! deși niciodată lucrurile spuse până la refuz nu au aerul autenticității. câte ceva trebuie să rămână dincolo de bordul vasului interpretativ. sau nu?

Cosmina Dragomir As mai adauga o obiectie personala la comentariul legat de "senzualitatea" piciorusului descult al Mariei.
Autorul expunand carnatia pe brate si picior nu s-a avantat in a sugera voluptate, alaturi de albul acela si de expresia ingenua, pentru ca s-ar fi contrazis stilistic. Piciorul descult e din contra, marca modestiei, mână în mână cu puritatea, candoarea si sfintenia. O fecioară neprihanita merge desculta pentru a grai prin toti porii cu pamantul si Dumnezeu in tacere. Nu pentru a imprastia vreo senzualitate.
Nu e loc de ea conceptual in tablou, pentru ca nu are adrisant. Pentru cine ar fi fost? Pentru sora-sa? No way. Pentru El? Nicicum :).

Talpa aia nici-macar-vazuta, ca e din profil, e receptaculul nu al senzorialului, ci al extrasenzorialului!

Vladimir Bulat da, albul pur, de ninsoare proaspăt așezată, al veșmintelor Mariei, este copleșitor, iar profilul ei de-a dreptul - angelic! Marta e maculată, puțin iritată, descumpănită totodată, dar flexibilă într-un dialog, în care Hristos apreciază și munca slujirii, prinosul ospitalității...

Mircea Lacatus in tot cazul era cam boccie marta! :)

Cosmina Dragomir E de-a dumitale, Mircea! Uite cercelu, basmaua!!!! Desculță! Eh!

Mircea Lacatus am recunoscut o! :)

Cosmina Dragomir Ea e de vina pentru usturoiul acela din margine! Că nu-i dădeam de capăt!

Mircea Lacatus seamana cu matusha mea pe care o chema lămâia! :) pe bune!

Cosmina Dragomir Mircea, foarte frumos. Si eu am o prietena Lămâița. Tot pe bune. E spion.

Mircea Lacatus matusa mea era numai pion! ca nu mai e ! :)

Cosmina Dragomir Ca e Regina acum, de aia.

 

Cosmina Dragomir Cel mai frumos nume de tiganca intalnit de mine intre prieteni in copilarie a fost Frunza. Avea o surioara Baronița si una Țelina. Erau superbe! Ce interesant cu numele...

Vladimir Bulat Mircea, da, e boccie Marta, dar e demnă în felul ei de a fi, de a se impune; de regulă cele boccii sunt fie supuse, smerite și cât se poate de invizibile, fie clănțoase, asta - e moderată, și-ți devine simpatică chiar când te obișnuiești cu dânsa)🍃

Partager cet article

Repost0

commentaires