Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

13 août 2020 4 13 /08 /août /2020 13:53

L-am ascultat într-o înregistrare de astăzi pe arhimandritul Savva Mazhuko, care este slujitor într-o mănăstire din orașul gomel, în belarus.

cu calmul și echilibrul care-i sunt specifice (iar cărțile sale, netraduse încă în românește ar aduce, cred, un aer proaspăt în limbajul, lexicul și gândirea teologică de azi), părintele a încercat să explice cum vede el situația de astăzi din țara în care slujește lui Dumnezeu, și oamenilor. semenilor săi.

a îndemnat la calm, la răbdare, la pace. la posibila iubire. a vorbit despre „adevărul” tuturor părților aflate în conflict, a îndemnat la a avea grijă de copii, de viitorul lor. a invocat răbdarea Apostolului Pavel; a făcut referire la înțelepciunea de a te putea retrage, când știi și înțelegi, că revoluția nu aduce cu sine decât sânge și suferință, lacrimi și durere.

chiar așteptam momentul, când clericii acelei țări se vor exprima, când vor face îndemnuri, când vor cântări prioritățile, și iată un tânăr slujitor (născut în 1976) zice, că nimic pe lume nu se poate obține - în pâlnia și favoarea binelui, cu forța!

spune că „separarea apelor”, acum, se face prin interiorul familiilor, prin inimile părinților și a copiilor, iar de duminică încoace, fiica nu mai vorbește cu tatăl său, iar mama a încetat a-i mai fi în părtășie cu fiul său, tot la fel cum prieteni de-o viață, au ajuns să nu-și mai răspundă la salut, și să se ignore...iată adevărata dramă a celor evenimente care se petrec astăzi, iar sângele care se scurge pe asfaltul orașelor nu este al străinilor, al celor care au venit de undeva, spre a cotropi și a deposeda, ci este al fraților noștri, al fiilor, taților, mamelor, și poate chiar al copiilor, care nu-și dau seama acum ce fac, și de ce sunt acolo...sau poate știu, dar printr-o optică a unui adevăr care nu duce nicăieri.

sunt lucruri aparent simple, uzate, dar sunt gânduri venite dinspre un suflet care gândește prin credință, care știe că numai Dumnezeu le poate aranja și potoli pe toate.

mulțumesc cu plecăciune, părinte Savva Mazhuko!

p. s. am ales ca ilustrație un relief din metroul din minsk, din stația „grușevka” (de la grușa, care înseamnă pară, prăsadă...), pentru că percep această instalație ca pe o întruchipare a unui singur „adevăr” (para) dinspre care radiază în toate părțile crengi numeroase și fructe, iar în fiecare fruct sunt semințe (nevăzute); tot astfel noi, oamenii, suntem mlăduțe ale unui singur și adevărat trunchi: Dumnezeu, Care ne rabdă pe toți, cu binele nostru, dar și cu răutățile noastre...și dacă El, care este Creatorul ne rabdă, ne iartă și ne inoculează speranțe, cum de noi rămânem așa îndărătnici și opaci la inepuizabila și teribila Lui smerenie?

despre „separarea apelor”

Partager cet article

Repost0

commentaires