Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

7 octobre 2020 3 07 /10 /octobre /2020 20:56
pictură de Nadja Pronina. Foto: ochiuldeveghe, 2009

pictură de Nadja Pronina. Foto: ochiuldeveghe, 2009

Pictorița Nadejda/Nadja Pronina este pentru mine acum un mit!

 

Nu pentru că ar fi trăit demult, nici că ar fi un rod al imaginației, ci pentru că viața ei publică este completamente diferită de cea pe care o știm noi în chip pedestru. A locuit până în 2013 la Chișinău (acum, la Kiev), unde am și cunoscut-o, în 2009, prin intermediul unei alte artiste, dintr-o generație mai vârstnică. Era anul în care Moldova se autoizolase față de lumea apuseană, și impunea anumite condiții și restricții celor care voiau să ajungă în teritoriile ei, lucru care a durat mai multe luni. Dar eu, prevalându-mă de cetățenia RM, am putut ajunge la părinți nestingherit, și în general nu am resimțit acel moment penibil, decât, poate, la nivel emoțional. Exact într-un astfel de episod am descins în atelierul artistei Nadja Pronina, care se afla la un etaj superior al unui bloc de peste 10 etaje, din cartierul Botanica. Era, de fapt, un etaj tehnic, unde mai aveai și alți pictori atelierele de creație. Eram curios să o cunosc, pentru că la Chișinău personalitatea ei era percepută ca misterioasă, restrasă și destul de bizară, căci își opera picturală și grafică expunea în galerii din străinătate, și aproape deloc alături de concitadinii săi. Iar eu fiind la București mai mult, nu observam nici prezența, dar nici prezența, cumva o percepeam prin ochii altora...

 

Ei bine, iată-mă nu doar cu artista în față, ci și în fața operei sale, pe care nu o mai văzusem decât sporadic, și în reproducere fotografică doar. Unul câte unul panouri mari se întorceau cu fața către mine, care până atunci zăceau cuminți fie în rasteluri, fie ascunse cu chipul la perete. Se perindau prin fața ochilor compoziții cu forme pătrată sau dreptunghiulară, dar mai ales, pătrată, cu figuri umane umane contorsionate, cu nasuri lungi și degete alungite.  Femei, bărbați, copii, uneori - animale semănând cu lupii sau hienele. Dar toți - în poziții incomode, chircite, niciodată indecente. Deși goi, deloc vulgari. Nu privesc frontal, ci în profil sau ușor înclinat, la dreapta sau la stânga, sau în jos. Cu toții se ating ușor, își simt căldura, pulsul, respirația poate, iar degetele prelungi, par niște evantaie, agită cu o ușoară senzație de vânturare aerul...În spatele personajelor privirea caută repere peisagistice sau ceva elemente de interior. Nu ți se explică nimic, ești afară, în natură sau în niște interioare fără pereți, uși sau ferestre? Obișnuit fiind, ca privitor, cu mersul istoriei picturii, când ambientul sau localul dictau sensul sau starea măcar a unei compoziții, în cazul picturilor Nadjiejdei Pronina nu poți să nu fii derutat, parcă ți se refuză ceva, sau ți se comunică un alt fel de mesaj sau o narațiune de altă natură. Doar că artista nu explică nimic, schimbă pânzele, arată altele, și aceeași stare de nesiguranță pune stăpânire pe tine, în care, jenat, consimți să te retragi, și să privești tăcând. Mă uit, încerc să văd, și tac! Focalizez atenția pe pictură, pe felul în care aceasta arată, cum se înfățișează. Cum este. Are suprafețe de pastă ritmată, dar nu așezată cu pensula, ci cu cuțitul de paletă, modelând trecererile spre zonele luminoase, umbrele rămânând opace, undeva în planul secund. Doar suprafețele luminoase sunt într-un ușor relief, spongiozitatea aceasta are ceva din consistența unui burete. Astfel, simți carnația, pulsația cărnii. Ea e cea care primește pastă, epidermă cromatică, lut modelat. Dar carnea nu e carne, căci are culori sumbre, cadaverice, deja neomenești, doar formele, gesturile, contorsionările rămân umane. În care pulsează mișcarea, și un set întreg de atingeri. Unii îi susțin pe alții, se sprijină unii de alții. Oamenii se amestecă cu animalele, dar se află în planuri diferite parcă. Apar pe alocuri și sugestii vegetale: frunze, crengi, vrejuri. Artista pare a vorbi despre acestea toate, dar și despre nimic în mod special. Anume aici este capcana, momeala, declanșatorul seducției. Când pari tentat să renunți să mai vezi, să înțelegi ceva, parcă din memorie se prelinge acest gând, de fapt, un ciot de vers, dintr-o elegie a poetului David Samoilov (1920-1990):

Когда-нибудь и мы расскажем,
Как мы живём иным пейзажем...

 Cândva vom povesti și noi / de cum trăiam într-un alt peisaj...  

 

Mie mi se pare, că în picturile Nadjiejdei Pronina locuiește acest „un alt peisaj”, sublimat. Imaginar și intim, personal și metafizic. Încerc să-mi imaginez compozițiile artistei ca pe niște peisaje interioare, frământate și scrise de valuri pe un nisip avid de apă. Carnea este în realitate pământ, humă, lut, cum ne și învață tradiția creștină. Și totuși, cum rămâne cu gestica acestor personaje, între acum și „niciodată”? Căci nici timp nu sesizezi aici, nici anotimp, nici orele din zi sau noapte.

 

Nasuri lungi, ochi închiși sau fără globul ocular. Fisura gurilor lipsește. Nu ești privit, dar poți privi tu în voie, deoarece lumea aceea este, parcă, o lume visată, sau chiar să fie materializarea cromatică a visului? Trăirea autentică, în stare de trezie, este totuși mai intensă decât reveria, căci mintea asistă la întâlnirea sinelui cu tine. Este, cred, o levitație printre atingeri, care nu sunt nicidecum condiționate, nici cenzurate, nici nesimțite. Dimpotrivă, atingerile acestea exaltă umanul, irigă memoria, furnică simțurile, îngheață ura, sporesc adrenalina. 

 

Îmi spune gândul, că e mai bine să las mitul în liniștea lui, să inspire pe oricine ar voi a-l decripta, sau măcar să nu încerc a-l suprainterpreta. Pictura aceasta nu te lasă în pace, totuși. Dar pricepi în cele din urmă, că cu cât vei căuta mai abitir cuvinte potrivite, rânduite de agerimea ochiului, cu atât te vei îndepărta de miezul cel ascuns al sensului. Căci el locuiește într-un „alt peisaj”, vădit în adevăr doar artistei. Se contopește în acesta.      

pictură de Nadja Pronina. Foto: ochiuldeveghe, 2009

pictură de Nadja Pronina. Foto: ochiuldeveghe, 2009

Partager cet article

Repost0

commentaires

Shana 11/11/2020 15:31

J’aime beaucoup votre blog. Un plaisir de venir flâner sur vos pages. Une belle découverte et un blog très intéressant. Je reviendrai m’y poser. N’hésitez pas à visiter mon univers (lien sur pseudo) A bientôt.