Mai multe Sfinte Pelaghii?

nu se cade, cred, să-I cerem lui Dumnezeu să facă minuni! de niciun fel!

dar ne putem ruga să ne „convertească” pe fiecare, să ne schimbe firea, să ne transforme în servi ai Săi; să ne curățească de balastul vieții netrebuincioase; avem azi, la #menologulzilei un alt astfel de caz: cel al Sfintei Pelaghia, cea din Antiohia, despre care există numeroase hagiografii și mărturii iconografice; desigur, acestea din urmă, urmează și sunt inspirate de textele hagiografice; poate cea mai răspîndită este cea atribuită unui oarecare diacon Iacob, care-l aduce în laudele sale pe un monah pre numele său Non, indentificat de istoriografi cu Sfîntul Ierarh Non, episcop al Edessei (în două rînduri: 449-451 și 457-471), despre care se spune că era și poet (Cameron, Alan (2016), „The Poet, the Bishop, and the Harlot", Wandering Poets and Other Essays on Late Greek Literature and Philosophy, Oxford: Oxford University Press, pp. 81–90), chiar dacă suprapunerea celor două vocații este încă discutată și dezbătută în studii recente.

 

Non se roagă în genunchi pentru sufletul Margaretei, miniatură franceză de secol XIV.

însă, lumea imaginilor iconice a fost, se pare, inspirată de momentul în care Ierarhul Non prezida lucrările unui consiliu bisericesc, în Antiohia, iar în acel răstimp a trecut prin preajma acelui loc, cu mare alai, suita unei actrițe și dansatoare faimoase, pe numele ei „de scenă” Margareta, și aceasta era de o frumusețe uluitoare, veșmintele ei scoteau în vileag formele sale provocatoare și voluptoase. înțeleptul ierarh a căzut în genunchi, și s-a rugat lui Dumnezeu pentru sufletul acesteia. vlădica Non a și certat întreaga adunare de cuvioși, pentru că ei nu-și îngrijesc la fel de măreț sufletul, cum aceasta își glorică superbul său trup. în duminica următoare, Margareta a ajuns la biserica în care Sfîntul Ierarh Non predica despre iad; auzind acestea, Margareta s-a cutremurat, și a i-a și scris la scurtă vreme ierarhului o scrisoare, pentre ca acesta s-o primească în fața catedrei sale episcopale. cererea a fost acceptată, și aceasta s-a înfățișat în fața vlădicăi Non, căruia i s-a spovedit cu toată puterea sincerității inimii sale, iar prelatul i-a primit pocăința, în prezența altor șapte episcopi (citim în hagiografia Sfîntului Dimitrie al Rostovului, dedicată sfintei Pelaghia), chiar dacă miniaturile și alte documente iconografice ni-i arată pe cei doi față către față! asta îmi amintește de Sfîntul Cuvios Zosima, care s-a aflat în fața Sfintei Maria Egipteanca, și i-a ascultat spovedania. predania bisericii nu se „împiedică” de amănunte, ci transmite ceea ce e de învățat și de însușit: taina spovedaniei este a lui Hristos, duhovnicul „doar” asistă și dezleagă, prin puterea Duhului ce i s-a dat prin „punerea mîinii” de către episcop.

 

Ierarhul Non primește pocăința dansatoarei Maragareta, miniatură din Martirionul lui Vasile al II-lea (Ms. gr. 1613, după anul 1000))

fosta dansatoare și actriță Margarita, devenită monahia Pelaghia - menționată atît de Sfîntul Ioan Gură-de-Aur, cît și de Sfîntul Ambozie al Milanului - dincolo de stratificate hagiografii și neconcodanțe cronologice, rămîne un model major de pocăință și convertire la învățătura și slujirea lui Hristos, și asta este lecția cea mai lămuritoare pentru a explica faptul că într-o frescă de secol XIV, de la mănăstirea Gračanica, apare în sinaxarul zilei de azi reprezentarea nu doar a celor două Pelaghii, cinstite azi: Sfînta Pelaghia (gr: Πελαγία), fecioara din Syria (+303) și Sfînta Martiră Pelaghia, fostă dansatoare și actriță, devenită penitenta în Antiohia (+457), ci și o a treia Pelaghia, care este martirizată prin arderea în vițelul de aramă;

poate, în esență, a fost una singură, iar evlavia veacurilor anterioare a „multiplicat-o”?

frescă cu Sfintele Palaghii, înfățișînd ziua de 8 octombrie, în biserica mănăstirii Gračanica, sec. XIV.

Domnului nostru Dumnezeu slavă pentru toate!