le blog ochiuldeveghe

Singur
lui Vladimir Bulat

Livezi cereşti şi-au vânturat floarea, blocându-i dimineaţa. 
Un zid de cristal înălţă atunci în jurul casei, o potecă de-argint îndreptă înspre porţile lumii; cuprins de generozitate, o cale sclipitoare făuri până la locuinţa prietenului. Flori mari, cu parfum alb şi rece, înţepenite, îl întâmpinară de pe sticla ferestrelor: din zori adăstau această sigură, neprefăcută durere.

Singur.

Gol, străluminat de puritatea eminentă a morţii.

de Marcela Benea

Cântec de primăvară
Pentru Vladi

Trezeşte-te să auzi cum rupe vremea totul
Ori steaua care arde în creanga de salcîm
Rămîne numai dealul cu inimă de struguri
Un ochi de apă vie de pe un alt tărîm

Pe cîmp doar noaptea paşte ar trebui degrabă
Să născocim din păsări şi frunze un trecut
În noi să audă seve cînd rătăcesc şi cerbii
Şi coarnele pădurii de cer cînd se ascut

Sau o cămaşe ajunge pentru un cuib de barză
Sau un sărut e încă un măr topit la foc
De ţărm se zbat corăbii e ora să coboare
Din mine dorul care-mi mai ţine viaţa-n loc.
                                                      
                                                    Martie, 2001

de Eugen Stănculescu