Partager l'article ! ”Atlas vacui” în optica lui Ihsan Oktay Anar: Literatura turcă contemporană nu sufocă apetiturile și preferințele publicului românesc, ...
Literatura turcă contemporană nu sufocă apetiturile și preferințele publicului românesc, chiar dacă în ultimii ani patru romane
de Orhan Pamuk au fost traduse de editura Curtea Veche. Cînd
s-a ajuns la romanul Istanbul, Amintirile şi oraşul, se pare că s-a produs o sciziune, o bîlbă, și de aici încolo Pamuk va apărea la o altă
editură...Între timp ne-am putut înfrupta din două scrieri semnate de Elif Shafak, doar că acestea nu s-au tradus din turcă, ci din engleză, autoarea scriind în ambele limbi, dar se pare că opera ei
publicată în limba turcă nu interesează pe editorii români...
La editura Leda a apărut o nouă operă literară, romanul ATLASUL CONTINENTELOR
ÎNCEȚOȘATE, în traducerea Luminiței Munteanu. E vorba de acceași autoare care ne-a dat foarte îngrijitele versiuni din opera lui Pamuk. Dar aici parcă s-a întrecut pe
sine, acuratețea, acribia, și limbajul sunt elaborate și protocite la cote maxime. Revedem cum limbajul și lexicul funcționăresc al epocii pre și fanariote se perindă, renăscute și bine
țesute în trama romanescă ticluită de Ihsan Oktay Anar, unde autorul este și un soi de alter ego al personajului principal, Ihsan Efendi cel Lung -- cel care pune la cale Atlasul
Vidului...Pentru cineva care știe cît de cît minunata urbe de pe coastele Mării Marmara, Cornului de Aur și a Bosforului, va găsi în cartea lui Ihsan Oktay Anar o evocare a unor vremuri din
amurgul celui de-al XVII-lea veac, și va constata că majoritatea toponimiilor de atunci, se regăsesc și astăzi, in situ. Evident, dacă e vorba de o ficțiune, atunci orașul trebuie să se
numească Constantiniye, dar debarcaderele Karaköy, Eminönü și Üsküdar sunt tot la locul lor, cu omenirea nesfîrșită, pestriță, agitată, turmentată de tutun, opiu, vin și necontenite
taclale. Narațiunea lui Ihsan Efendi cel Lung ne poartă-n lungul și de-a latul orașului, prin Galata, Tophane, Tahtelkale, Fanar, Eyüp, Kasimpașa, Mahmutpașa, pe lîngă Moscheile:
Sultan Ahmet, Bayezid, Arabă, Eminönü, Eyüp, a Sultanei Mamă etc. Oameni, evenimente, intrigi, bani, versete din Coran, isnafuri, ogeacuri, pliuri, tîlcuri pitite -- toate întregesc o
arhitectură literară captivantă, fluidă, o construcție amăgitoare, stratificată, evanescentă, și care imaginează excelent un colosal context și mai multe problematici, despre putere și
despre primejdiile cunoașterii, despre Vid și moarte.
Se spune că restul scrierilor acestui autor se particularizează printr-o unitate stilistică ireproșabilă, iar schema acestui prim roman este reluată și augmentată. Sper că editura
Leda va avea răbdare, interes și va depune efortul să aducă din opera Ihsan Oktay Anar măcar tot atît cît Curtea Veche ne-a oferit din cea a nobeliantului
Pamuk! Eu zic că merită. Din plin.
Lumea asta levantină, monumentală și colorată, trebuie să o cunoaștem cu de-amănuntul...
P.S. Am mai scris despre fabulosul Istanbul aici şi acolo.