Astăzi poate mai bine ca niciodată am priceput cuvintele fotografului Boris Mihailov, care spunea cândva că pentru reuşita unei
fotografii trebuie
să stai la pândă, precum pisica...să prinzi momentul - saltul/apasarea pe buton!
Pe lângă casă am urmărit îndelung - nu în goana mersului - cum o pisică
curta o superbă coţofană, aflată într-un copac. Mi-a tras atenţia de departe croncănitul păsării, şi am înţeles că
semnalizează ceva. Ciugulea tacticos dintr-o crenguţă, iar pisica dădea languros târcoale trunchiului acelui pom. La un moment dat, chemată probabil, a apărut o a doua coţofană -
care a sustras atenţia felinei agitate, care deja încerca sa se cocoaţe rapid pe coaja copacului...hop-ţop, şi mâţa s-a pomenit
păcălită, dar dădea din coadă şerpuitor, agale,
înghiţea in sec. Exact ca un om flămând. Era un adevarat spectacol! Mintenaş cea chemată a coborât pe carosabil, şi a "chemat-o" după sine pe jucauşa pisicuţă. Cea dintâi tot mai croncănea
zgomotos, se agita, dadea cu ciocul, şi se vedea prea bine că se jucau de fapt...pisica cu pasărea, dar nici una din ele
nu lăsa garda jos - erau
atente, pe fază, şi tărăgănau acţiunea. Sunt sigur - pisica nu era flămândă...Fiecare dintre participante savura momentul,
arata ce avea mai bun: perspicacitate, şiretenie, agerime,
graţie, curtoazie, spirit ludic:))
Lucruri simple, fireşti, primare, ca roua ce-o
vezi dimineaţa pe frunze - dar nu ştii nici cum apare...nici cum dispare.
