Ganduri pe calea ferata

Aceste imagini au fost facute din trenul Chisinau-Bucuresti, prin periferiile Chisinaului. Privirea atenta se opreste pe aceste detalii si schelete industriale, necesare altadata - stingheritoare si inutile in aceste vremuri cand nimic nu mai este ca odinioara. Uzura, rugina, echilibru precar, parasire - iata calificativele gloriei din era comunista. Nimic din acea epoca nu mai este competitiv, revendicat. Poate ca doar terenurile vor deveni interesante, cam peste un deceniu(?!), pentru proiecte imobiliare. Dar parasirea asta nu este una circumstantiala, accidentala, ci una strcturala, de fond. Structuri si fiare uitate, intr-o lume uitata, tot mai departe de reverberatiile civilizatiei si economiei europene. Dar mai presus de toate, si aici e, poate, cauza esentiala a subdezvoltatrii acelei regiuni: in 17 de ani de independenta RM nu a reusit sa-si faca o cale ferata de 100 de km., cat este intre Chisinau si Ungheni, o cale ferata cu un ecartament european...   
E de observat cum arata acest semafor, cu doua randuri de lumini, el este tot de cam 40-45 de ani vechime - cel putin! Dar ele sunt in functiune, indemnand trenurile, si ele antediluviene, catre destinatii spre ne-unde. Nu exista nici macar o singura linie electrificata. Cum e tara asa sunt si comunicatiile, cum sunt acestea din urma, asa se prezinta si industria, si economia, si infrastructura, si viitorul. Un no-mans-land infricosator, depopulat, sarac, nesigur si pierdut. Asta este RM a epocii lui "Voronin-Voda" - in plin avant al globalizarii generalizate, al tehnologiilor wareless... Acolo (mereu) ai sentimentul unui deja vu cu gust de otet!