Biserica Panaghia Muhliotissa nu figureaza pe niciun ghid turistic,
dar ea este de epoca bizantina, si se afla chiar in preajma scolii grecesti de baieti din Fener. Ca si alte biserici crestine din Istanbul si aceasta are un aspect de fortareata, in care accesul
este restrictiv, oarecum furtiv. Are o comunitate in care se slujeste in limba greaca. Are multe icoane grecesti de sec. XVII-XIX.
Surpriza absoluta:
Biserica Theotokos Pammakaristos/ Moscheea
Fethiye (dupa 1261), unde paraklession-ul, care conserva minunate fragmente de mozaic, este muzeu, in timp ce nava centrala este moschee activa. Interiorul de biserica este fantastic, tocmai
de aceea am decis sa pun o imagine care sa confrime adjectivul folosit de mine...
Desi aminteste de Chora /Kahrye Camii, este anterioara acesteia, si ar merita toata
atentia celor care viziteaza cartierul Balat-Fener, dar aici e infintit mai putina lume, caci nici aceasta nu figureaza pe ghidurile turistice, nici nu e prea lesne sa o gasesti
in paienjenisul de strazi si stradute din aceasta zona.
Scurtul meu 'compendiu' de arhitectura stambuliot nu poate fi complet fara aceasta
podoaba de inspiratie apuseana:
Tophane Kasri este un palatel de dimensiuni reduse, care a fost comandat de sultanul Abdulmecid, si ridicat de arhitectul britanic William James
Smith in 1852. Detine un loc aparte in contextul
palatelor regale din oras. Se afla pe strada Necatibey. Este in preajma lui
Istanbul Modern.
Arhitectura otomana tarzie, cu spatiu de locuit la etaj si magazin cu locanta la
parter:
Vefa Bozacisi, 1876. Admirabil restaurata si pusa in valoare!
Intrarea principala in
Moscheea Eyup Sultan, locul de incoronare al
sultanilor, si cavolul lui Eyup Ensari - prietenul Profetului si unul din principalii insufletitori ai Islamului timpuriu. Cand cobori din marele cimitir din Eyup, si dupa ce bei o
minunta cafea la cafeneaua lui
Pierre Loti (pictat si de Rousseau Vamesul, la 1891), nu poti ocoli acest loc, caci este grandios, monumental.
Noua moschee a fost rezidita de sultanul Selim al III-lea, la 1800.
In cartierul
Beyoglu (a se citi: Beiolu!) poti intalni numeroase
case de lemn, unele restaurate, altele - lasate in paragina. Coborasul acesta abrupt, spre Bosfor, este tipic pentru terenul pe care se construieste...
Asta este un exemplu de casa din lemn
nerestaurata, care are o volumetrie neregulata, atipica pentru constructiile europene. Totusi, anume prin asta ea e pitoreasca, unica, indimenticabila. Civilizatia noastra e obisnuita oarecum cu
simetriile, cu proproprtiile fixe, cu sectiunea de aur. Aici - e din alt "aluat" totul.
Constructiile care marcheaza volumetric colturile de strazi - sunt un loc comun la
Istanbul, dar de fiecare data, si cu fiecare exemplu in parte te surprind prin diversitate si cromatica.
Casa Dimitrie Cantemir, aflata in Fener, trece printr-un proces de
restaurare/consolidare, incepand cu 2007. Custodia acestui spatiu o detine
ICR Istanbul, iar acest fapt ma face increzator in viitorul fast al
acestei cladiri si, in viitor, muzeu. In planul secund -
Scoala greceasca de baieti.
Panou decorativ de portelan cu reprezentari schematice de arhitecturi -
Haremul din
Topkapi Saray. Mi se pare un document inestimabil, care arata nu doar felul in care se infatisa arhitectura otomana veche, ci si
cromatica ce era uzitata in contextul acesteia. Putina lumea observa acest perete.
