Un recent număr al Dilemei Vechi ia în colimator invazia şi de fapt omniprezenţa pe plan global a mărfurilor chinezeşti. Nu mă opresc asupra acelui dosar subţirel, ci vreau să semnalez apariţia unei cărţi pe tema dată, apărută recent la Curtea Veche, şi care discută taman despre cât de dificil este să trăieşti, fie şi un an, fără produse aduse din China. Este o întreagă aventură şi durerile de cap s'au ţinut lanţ când o familie americană (infestată poate iremediabil de consumerismul asiatic) a încercat să trăiescă un an fără produse "Made in China"...despre implicaţiile acestei iniţiative - a se vedea volumul. Sara Bongiorni, autoarea cărţii în discuţie, pune o problemă reală: economia globală este dependentă de acea ţară, de forţa ei de muncă ieftină, de materia primă accesibilă, iar mai nou - cele mai luxoase cărţi şi albume se tipăresc acolo, în China. Capitalismul global are nevoie de energetica şi dinamismul acelei ţări. E o lume în expansiune, şi probabil că deschiderea lor este direct proporţională cu ce pot oferi ei lumii în materie de orice!
Legat tot de exotism. Am fost sâmbătă într'un local numit Ramayana, pe lângă Gara de Nord, pe o stradă numită Baldovin Pârcălabul. Nu ştiu dacă ajungeam acolo vreodată dacă nu aş fi fost invitat de Călin Torsan, scriitorul şi muzicianul de mare forţă impovizatorică. Făcea o cântare acolo, împreună cu grupul din care face parte - Einuiea. Discul lor a apărut recent la Macondo Media. Andrei Kivu a funcţionat ca invitat special pe acest album. Se pot face multe speculaţii şi analize în jurul acestui album, care nu este neapărat interesant în sine, ci ca mărturie a unui fenomen ce tinde să se clasicizeze, fără să aibă o tradiţie în zonă. E vorba de muzica de improvizaţie, cu influenţe orientale, stilizate, interpretări pe instrumente originale, necunoscute altădată pe aceste meleaguri. Trilogia Codona, Stephan Micus, Trilog Gurtu, Cuong Vu - constituie nişte repere pe care le putem invoca drept modele pentru aceşti tineri curajoşi, temerari şi inventivi. Şi asta într'o atmosferă de lipsă totală de emulaţie, de săli de concerte specifice, de absenţa unei case de discuri care să propage o astfel de muzică...Imaginaţia şi calitatea muzicii pe care o fac cei de la Einuiea ar putea descreţi frunţile multora, şi să-i facă să înţeleagă ce este cu adevărat muzica, muzica contemporană...Ei vin să întărească necesitatea acelui MultiSonicFestival care se ţine cu mari dificultăţi în Bucureşti, de câţiva ani încoace! Aici se vede interacţiunea artelor, dialogul lor, întrepătrunderea...
