18 janvier 2009
7
18
/01
/janvier
/2009
12:15
Despre pasapoartele cu "date biometrice" se vorbeste deja de mai multi ani; in tarile UE si nu numai, implementarea acestui sistem e in toi. Cred ca si in Romania deja. Niciodata insa nu mi-am pus problema ca "pericolul" este atat de mare incat sa asist la o filipica inflacarata impotriva acestui sistem, din partea unui preot tanar, si pe de-asupra scolit in Occident. Parintele nu numai ca a vorbit despre "strasnicia" si nocivitatea "cipului biometric", dar mai si sugera ca intr-un viitor nu foarte indepartat tuturor oamenilor li se va insera sub piele un cip cu cei trei de sase! Acel parinte chema pe toti cei aflati in biserica sa nu se supuna, si daca va fi nevoie, indemna pe toata lumea sa treca la fapte concrete: petitii, refuzul acelor acte etc.
Toata aceasta tevatura m-a intristat. Profund! Aproape ca-mi venea sa cred ca pericolul este unul inefabil, catastrofal. Am meditat prelung asupra celor spuse de acel parinte. Si mi-am dat seama ca nu avea dreptate sa bage frica-n enoriasi, caci nu de acolo vine pericolul cel real.
Mitropolitul Antonie de Suroj are urmatorul gand: "Daca incetam sa privim lumea cu ochii credintei si ai experientei duhovnicesti, ajungem sa deprindem punctul de vedere al veacului acestuia: secularizat, orbit, cu alte cuvinte, sustragem dimensiunea sfintitoare tuturor acelor lucruri pe care Dumnezeu le-a creat sfinte. Asta este o problema foarte serioasa: criza credintei in societatile crestine si in alte comunitati de credinciosi este urmarea crizei experintei duhovnicesti si, prin urmare, criza aceasta ne face laicizati, fapt care ne tine viata departe de trairea primara, nemediata, de prezenta lui Dumnezeu, a omului si de lumea materiala. Daca pierdem capacitatea aceasta, e pierduta pentru lumea intreaga. Daca sarea si-a pierdut taria, si nu mai e sarata, nu foloseste la nimic, ea trebuie aruncata afara (Matei, 5, 13). Asta este o adevarata rasplata pentru ca am tradat Cuvantul lui Dumnezeu - a ceea ce ne descopera Dumnezeu prin noi. (Slujirea crestinului in societatea seculara - prelegere tinuta in 1969, la Geneva). Au trecut patru decenii de atinci, realitatea a confirmat cele spuse IPS Antonie, si iata care se arata adevaratul pericol: laicizarea noastra completa. Devenim un teren spornic pentru experiente diverse. Tehnologia nu va face decat sa speculeze acest hiatus, sa-l umple cu cifre, coduri, identificare biometrica, formule, cipuri...Fiecare dintre noi sa-si faca evaluarea necesara, in ce masura este (sau poate fi) un recipient si palnie al Harului Dumnezeiesc, si cat receptor pentru cipuri...Atunci vom afla cat de mare e pericolul! Urmarirea totala e posibila, dar si de noi depinde daca acest deziderat va reusi sau ba. Asta e o problema cu adevarat esentiala pe care doresc sa o aud "developata", in predicile duminicale, in biserica. Dar cele pe care mi le-au auzit azi urechile, de la acel parinte tanar, imi vor fi dreapta "rasplata" pentru tradarea comunitatii de care apartin, din mijlocul careia am lipsit.
Azi nu am fost vrednic de un cuvant mai bun!
Toata aceasta tevatura m-a intristat. Profund! Aproape ca-mi venea sa cred ca pericolul este unul inefabil, catastrofal. Am meditat prelung asupra celor spuse de acel parinte. Si mi-am dat seama ca nu avea dreptate sa bage frica-n enoriasi, caci nu de acolo vine pericolul cel real.
Mitropolitul Antonie de Suroj are urmatorul gand: "Daca incetam sa privim lumea cu ochii credintei si ai experientei duhovnicesti, ajungem sa deprindem punctul de vedere al veacului acestuia: secularizat, orbit, cu alte cuvinte, sustragem dimensiunea sfintitoare tuturor acelor lucruri pe care Dumnezeu le-a creat sfinte. Asta este o problema foarte serioasa: criza credintei in societatile crestine si in alte comunitati de credinciosi este urmarea crizei experintei duhovnicesti si, prin urmare, criza aceasta ne face laicizati, fapt care ne tine viata departe de trairea primara, nemediata, de prezenta lui Dumnezeu, a omului si de lumea materiala. Daca pierdem capacitatea aceasta, e pierduta pentru lumea intreaga. Daca sarea si-a pierdut taria, si nu mai e sarata, nu foloseste la nimic, ea trebuie aruncata afara (Matei, 5, 13). Asta este o adevarata rasplata pentru ca am tradat Cuvantul lui Dumnezeu - a ceea ce ne descopera Dumnezeu prin noi. (Slujirea crestinului in societatea seculara - prelegere tinuta in 1969, la Geneva). Au trecut patru decenii de atinci, realitatea a confirmat cele spuse IPS Antonie, si iata care se arata adevaratul pericol: laicizarea noastra completa. Devenim un teren spornic pentru experiente diverse. Tehnologia nu va face decat sa speculeze acest hiatus, sa-l umple cu cifre, coduri, identificare biometrica, formule, cipuri...Fiecare dintre noi sa-si faca evaluarea necesara, in ce masura este (sau poate fi) un recipient si palnie al Harului Dumnezeiesc, si cat receptor pentru cipuri...Atunci vom afla cat de mare e pericolul! Urmarirea totala e posibila, dar si de noi depinde daca acest deziderat va reusi sau ba. Asta e o problema cu adevarat esentiala pe care doresc sa o aud "developata", in predicile duminicale, in biserica. Dar cele pe care mi le-au auzit azi urechile, de la acel parinte tanar, imi vor fi dreapta "rasplata" pentru tradarea comunitatii de care apartin, din mijlocul careia am lipsit.
Azi nu am fost vrednic de un cuvant mai bun!
Partager cet article
