Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

9 juin 2006 5 09 /06 /juin /2006 13:21

                                                     PIATRA

 

 

 

Se visă piatră strâns îmbrăţişată în arcuitul dans util şi durabil al unui bătrân caldarâm. Evenimente, paşi, paşi fără număr- nocturni sau ai zilei, grăbiţi sau leneşi,încălţări mai noi, mai roase, ca nişte aripi de fluturi, îi atingeau întunecatul obraz şi nu-i vătămau luciul.O rază de soare, numai pe chipui ei se opri, nu trecu mai departe: ce bucurie eternă se statornici în trupul dur, încălzindu-l! Un hohot de râs tineresc, o serenadă melancolică ce avea gustul tandreţei înfloriră văzduhul; rândunici înveseliră cerul înserării cu neastâmpăr şi zarvă: se înfiripau împliniri ale vieţii – simple, fireşti.
Stătea tăcută, fixată în dansul inert, fără o umbră a sa, dar umbrită, aproape de oameni care vin şi se duc, aproape de sânge, de căderi, de triumf şi de mâinile ce au frământat munţii şi care mai frământă şi-acum.
Un vis se derula pe o stradelă din Padova, poate din Roma sau de oriunde.

                                                                                                                         mai, 2006

Partager cet article

Repost0

commentaires