Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

15 avril 2009 3 15 /04 /avril /2009 22:35
dupa ce am cetit si vazut o groaza de materiale pe numeroase site-uri, bloguri, youtube, twitter, tv-online -- nu am devenit mai lamurit asupra starii de lucruri in politica moldoveneasca, dupa alegerile din 5 aprilie. desi este clar ca puterea e cea care a avut de castigat, cel putin pe termen scurt, tot ea e cea care va fi nevoita in scurta vreme sa-si faca un examen fundamental, cat se poate de serios. chiar daca sentimentul de abandon il are tot mai multa lume. chiar si posacii politologi rusi; unul dintre ei este leonid radzihovsky, poate cel mai vestit politolog cu vederi euro-atlantice. spicuiesc pe sarite din articolul sau, publicat in 14 aprilie in rossiskaja gazeta.

"NIMENI nu e preocupat si nu doreste monumentale tulburari in minuscula Moldova. UE este indiferenta. mult mai doritoare este de a mentine in jurul rusiei un "cordon sanitar"...unirea moldovei cu romania este pentru UE o absolut inutila durere de cap. din cam aceleasi motive romania nu-si prea doreste sa aduca la pieptul ei moldova, adica vreo 3 mln. de guri ii sunt oarecum inutile. dimpotriva, puterile radical-nationaliste ale romaniei ar cinsti cu elan "o sticla de vin modovenesc" -- doar ca simpla dorinta nu e totul. o "revolutie morcovie" ar incurca rau socotelile rusiei. pe de o parte administratia noastra are alergie la "turungiu". apoi, asta ar slabi serios pozitia rusiei in contextul comunitatii statelor independente.  si nu in ultimul rand, se va inflama "chestiunea transnistriei".

rusia nu se incumeta  sa lase la voia intamplarii transnistria. dar nici sa devina un "garant" pentru aceasta nu-si gaseste temeiul, mai ales acum cand relatiile cu UE -- dupa "cicatricele din august" -- de-abia incep sa se sudeze. si asta cu atat mai mult cu cat bugetul rusiei nu e deloc disponibil sa mai preia niste cheltuieli neprevazute...

se pare ca din felul in care au luat sfarsit toate (asa pare!) au avut toti de castigat. in afara de, se intelege, provocatorii si, poate, "amatorii de senzatii tari" de prin romania, moldova, transnistria. dar chiar si prin rusia sunt destui degustatori de bucate aburinde -- pentru care pescuitul in ape fetide e placerea suprema. sa i se dea fiecaruia dupa mintea sa...

acum, dupa toate aparentele create de rezultatul alegerilor, puterea va fi detinuta in continuare de comunistii moldovei. voronin va parasi postul de presedinte, mentinut in doua mandate consecutive, iar mai mult nu-i permite constitutia. dar autoritatea lui politica s-a consolidat acum si, pe semne, el va detine pozitia de lider al fractiunii comunistilor in parlament. iar prin asta are sansele daca nu sa fie varful puterii, macar sa aiba "controlul asupra influentei". oarecum si-a castigat acest drept. iar inaintea caderii cortinei a oferit si un workshop, poate ma repet -- fara precedent in istoria "revolutiilor portocalii".    

aceasta istorie recenta a confirmat un lucru devenit de notorietate. nicio tara -- nici mica, nici mare, saraca sau bogata nu va contribui singura la AUTOLICHIDARE. nicio tara (nici elita ei) nu va dori sa se uneasca cu o "tara frateasca". da, moldovenii sunt rude cu romanii, 800.000 de mii au cetatenie dubla. da, romania -- una din tarile cele mai paupere ale UE (unde pib = 12.200 dolari) este chiar intruchiparea raiului pentru moldova (unde pib = 2.500 dolari!). Totusi, moldova cu toata lipsa ei de suveranitate pe parcursul istoriei, si capatata foarte recent, nu o va abandona in favoarea nimanui. ca si celelalte tari ale lumii, inclusiv cele din comunitatea statelor independente. 

este o lectie pe care ar fi bine sa si-o insuseasca TOATA lumea". 

adaptarea imi apartine.

p.s. benia ne-a obisnuit cu imaginile sale, iar aici avem  noi secvente  despre cum simbolurile statului moldovean revin la "normal".
Partager cet article
Repost0

commentaires

Vladimir Bulat 29/04/2009 13:18

O foarte interesanta scrisoare a lui Teodor Diamant (n. Teodor Mehtupciu, 1810 - 1841) catre Vasile Alexandri:"Scumpul meu amic,
Îndeobşte englezii, precum ştii, sunt cunoscuţi de oamenii cei mai activi şi mai ocupaţi din lume. Nu pierd un minut din viaţa lor. Zic că:'Time is money.'Dacă întâlneşti pe drum vreun cunoscut şi vrei să stai la vorbă cu dânsul:
'How do you do?'
Şi-l întrebi:
'Da' ce mai faci, domnule? De când nu te-am văzut! Ce-ţi face cucoana, copilaşii, sănătoşi?'...
Sau îi spui că e vreme frumoasă:
'Fine wether.'
El trece fără să-ţi răspundă, fără să te vază măcar.
Dacă ai să-i vorbeşti ceva, e treabă lungă; trebuie să-i scrii, să-ţi răspunză, ş-apoi să vă înţelegeţi bine prin corespondenţă despre locul întâlnirii, acasă la tine sau la dânsul, la club sau la office, e afacere:
'Business'
Nu este tot astfel cu englezii de aici. Ăştia stau toată ziua pe malul mării la soare sau la lună, pe Deck sau pe Pier, ca farnienti napolitani, cu deosebirea că napolitanul se trânteşte orizontal pe nisip, cu pântecele în sus, şi nu se mai mişcă toată ziua; pe când englezul din Brighton se ţine ţapăn vertical, alergând de colo până colo, când pe jos, când călare, când în trăsură, când cu velocipedul, când în perambulanter; sau se aruncă în mare, face match, înotând ca un peşte, aspirând să egaleze într-o zi pe nemuritorul Boyxton. Apoi, fie soare, ploaie, vânt, cald sau frig, puţin îi pasă.
Dacă sunt eu aici, înţelegi că lenea şi marea m-au adus, dar eu sunt din cei plăpânzi, şi azi bate un vânt de nu te poţi ţinea pe picioare, ba nici de fereastră să m-apropiu nu mă lasă; mă ţine închis în casă. De necaz, am luat condeiul să stau cu tine la vorbă. De două ori l-am aruncat din mână, zicându-mi:
'Dar de m-oi pomeni cu scrisoarea mea în Convorbiri! Ce-o să zică publicul? Nu este aşa că are să dojenească pe bietul Negruzzi, care le dă să citească ce-i trece prin minte unui om fără titlu universitar, fie măcar de la Salamanca sau cel puţin de la Sadagura?'
Astfel cugetam şi mă smeream. Când mi-adusei aminte că nu sunt fără titlu. Şi să vezi că n-o ştiam nici eu până mai deunăzi. Ba ce încă? Mă credeam un prost, trăiam cufundat în viaţa câmpenească, cu oile şi cu vacile; stam cu ochii sticliţi pe cer, doar oi vedea vreun semn de ploaie; ascuţeam secerile şi coasele, cârpeam saci, dregeam şuruburile maşinelor şi oftam mereu după o recoltă bună, care de la o vreme încoace, nici din şapte în şapte ani, după Scriptură, nu se mai vede.
Ştii ce s-a întâmplat acum un an amicului nostru Hyacinthe de la Vaudeville! Bietul om, burghezul cel mai liniştit şi mai pacinic din tot Parisul, bun fiu, bun soţ şi bun părinte, face şi el odată un chef la birt cu câţiva amici; dar, tot golind la pahare, când în sănătatea unuia, când a altuia, se scoală de la masă cam ameţit, încât, întorcându-se noaptea târziu acasă, mergea pe două cărări şi în colţul uliţei Jeffroy Marie - 'Mi-e frig Marghioală', cum zicea Chiriţa - se împiedecă de o femeie bătrână, căzută în noroi pe pietre. Milosul de Hyacinthe nu-şi caută de drum, ci, temându-se să n-o calce vreo trăsură, dă s-o ajute să se scoale. Femeia se deşteaptă din somn şi începe să strige:
'Săriţi, săriţi! Hoţi, asasini!' ...
El, speriat, o ia la fugă, ajunge într-un suflet acasă, ostenit; se trânteşte pe pat, încălţat, îmbrăcat cum era, şi adoarme ca un prea fericit. A doua zi, de 2 mai, se trezeşte cu capul cam greu. Nu-şi prea da seama bine despre cele petrecute. Când pune mâna pe jurnalul care era pe toaleta nevestei, citeşte chiar pe pagina întâia jalnica povestire a unui grozav omor comis, în noaptea de 1 spre 2 mai, asupra unei sărmane bătrâne în colţul uliţei Jeffroy Marie; tocmai în locul unde încercase să dea ajutor. Peripeţiile înfiorătoarei drame erau povestite pe patru coloane. La citirea acestei povestiri, omul începe a se îngriji, caută să-şi aducă aminte, se pipăie, se uită la mâni, îşi vede mânile pline de sânge: se zgâriase opintind să ridice pe femeia adormită; se uită la haine, hainele pline de noroi. Cu cât citea şi se gândea, cu atât se convingea că ucigaşul nenorocitei bătrâne din jurnal era el. O sfecleşte, îngălbeneşte, îl apucă fiori de moarte, tremură ca varga. Îşi închipuieşte că-l caută poliţia, că-l urmăreşte, că i-a dat de urmă; se vede arestat, acuzat, judecat, condamnat şi cu capul tăiat. Zăpăcit şi desperat, se hotărăşte să fugă; părăseşte casă, masă, nevastă, copii, tot, şi se duce de s-ascunde sub pământ, în catacombe.
Închipuieşte-ţi starea spiritului unui neguţător cinstit, blând ca o oaie, milos ca un copil, bun ca pânea caldă, care ajunge a se convinge, el pe sine însuşi, că este un hoţ, un scelerat, un ucigaş ... Norocire că în pripa de-a părăsi casa îi rămăsese jurnalul agăţat de căptuşeala surtucului, şi când aruncă ochii în capul foii citeşte:
'Anul 1830, mai 2'.
Era descripţiunea unei crime întâmplate acum cincizeci şi trei de ani, pe când amicul nostru nici nu era născut.
Jurnalul făcea parte din bogata colecţiune consacrată zulufilor madamei Hyacinthe.
Cam aşa am păţit-o şi eu mai deunăzi:
Căutând într-o ladă uitată, dau peste o gazetă de cele mari, şi ce văd: numele meu strălucea de-o sută de ori pe patru coloane, împodobit cu fel de fel de epitete, care mai de care. Citeam şi tot îmi puneam mâna când pe inimă, când pe cuget, chiar şi prin buzunare, întrebându-mă nu cumva din ştiinţă sau din neştiinţă, în vis sau de diavol ispitit, oi fi comis crimele ce mi se imputa; violaţiuni de legi, prevaricaţiuni, trădări etc. Şi dacă îmi mai rămânea alta de făcut decât să-mi pui sacul cu cenuşă pe cap şi a o plecat pe uliţe, strigând:
'Iertare, oameni buni, pentru un păcătos! Tinerilor, bătrânilor, viilor şi morţilor, iertare!'
Acele patru coloane erau răzemate pe umerii puternici ai unui U. cu mai multe puncte (U...) Urus, Ursus, Urechiatus sau Urbanus. Ba nu! Urbanus nu putea fi, căci nu conţinea nici măcar un dram de urbanitate.
După ce mă făcea cu ou şi cu oţet, îmi mai trăgea vreo câteva sfichiituri cu muscal, turc, englez, aristocrat ... Aristocrat! e cuvântul cel mare al democraţilor de ocaziune. Ştii că nimica nu le place mai mult decât să se tragă dintr-un nume mare şi să fie decoraţi.
Aveam la noi în sat un notar, secretarul primăriei, cum se zice; de câte ori mă întâlnea, îmi repeta:
'Eu, domnule, nu sunt numai democrat, sunt chiar demagog. Îmi place egalitatea. Nu admit eu deosebiri şi distincţiuni d-alea între făpturile lui Dumnezeu. Cer să fim toţi o apă ...'
Îl chema Gheorghe Bulamac, dar de la o vreme iscălea scurt: Burlamache; zicea că aşa îl povăţuise un amic din Bucureşti, om învăţat, democrat şi demagog ca şi dânsul, Burlamache fiind un nume mai cunoscut şi mai potrivit cu poziţiunea sa de depozitar al legilor.
Odată, văzându-l cu un inel de alamă în deget, pe care era săpată o iederă încolăcită pe un arbore, cu deviza: 'Je tiens ferme', i-am zis în glumă că acea verigă părea a fi ceva preţios, un fel de monument istoric, şi că acel 'Je tiens ferme' trebuie să fie o alteraţiune a cuvintelor:
'Je, Etienne ferme'.
(Eu, Ştefan cel tare.)
De atunci îl dedese de-l suflase cu aur; şi când m-a rugat să-i botez un copil şi l-am întrebat ce nume să-i pui, mi-a răspuns:
'Apoi Ştefan, tot îi am eu inelul'.
Oricând mă vedea, mă întreba ce s-a mai făcut cu statua lui Ştefan cel tare? Umbla când cu barbă, când fără barbă, după cum era curentul săptămânei la şedinţa din urmă a Academiei.
A făcut ce-a făcut, şi mai an l-am văzut cu 'Serviciul credincios', cu 'Independenţa' şi cu 'Trecerea Dunării' pe piept, ca unul ce întovărăşise până la Zimnicea carăle cu făină din sate; mai avea şi la gât o medalie mare, dobândită nu ştiu la ce espoziţiune pentru lemne din pădurea statului.
Mi se jeluia că era persecutat de guvern, care nu ştie să-şi cinstească adevăraţii amici.
'De! judecă şi dumneata - îmi zicea - nu mi se cuvenea şi mie măcar Coroana României?'
Dar să venim la diploma mea:
Domnul U..., după ce mă spinteca de sus până jos, citea în inima mea ca într-o bucoavnă şi-o denunţa neagră ca un bulgăre de smoală, îmi cerceta maţele unul câte unul şi le declara pestriţe ca pielea de năpârcă; apoi se suia la cap, ş-acolo îmi resfira creierii cutiuţă cu cutiuţă şi-i proclama buni, foarte buni şi, în sfârş

octav e. 24/04/2009 14:48

Romania reproseaza atitudinea prea relaxata a Brusselului fata de "chestiunea" Republica MOLDOVA:

Romania criticises Brussels for 'business as usual' on Moldova
By Stefan Wagstyl in London and Thomas Escritt in,Chisinau
Published: April 24 2009 03:00 | Last updated: April 24 2009 03:00




Romania yesterday criticised the European Union's policy towards Moldova, calling for a tougher line on human rights abuses arising from the crisis-hit country's recent political turmoil.
Cristian Diaconescu, foreign minister, said there should be no talk of "business as usual" with Moldova while it was infringing EU values and so "practically breaking" the terms of its EU co-operation agreements.
Mr Diaconescu's comments, amounting to a rare public rebuke for Brussels from an EU capital, highlight the importance of the Moldovan issue in Romania, which, before the second world war, incorporated most of Moldova.
Mr Diaconescu was speaking the day before Javier Solana, the EU's foreign policy chief, was due to visit Chisinau, the Moldovan capital, to urge President Vladimir Voronin, the veteran Communist, and opposition party leader, to start conciliation talks after the violent demonstrations that followed a disputed parliamentary election this month.
Protesters took to the streets after the ruling Communist party claimed a landslide victory in polls deemed fair by international observers. The authorities came under domestic and inter-national criticism after 600 demonstrators were ar-rested. Three young people died in police custody and two others are missing.
Mr Solana is expected to echo Mirek Topolánek, prime minister of the Czech Republic which currently holds the EU's rotating presidency, who was in Chisinau this week and criticised Moldova's leaders for failing to engage in dialogue.
But, Mr Topolánek did not threaten Chisinau with any sanctions - such as questioning Moldova's place in the EU's Eastern Partnership, its flagship policy for its eastern border region, to be launched next month. Nor is Mr Solana expected to make threats. Kalman Mizsei, the EU special representative for Moldova, said: "We are working towards progress. There is no Plan B."
Mr Diaconescu made clear Bucharest was unsatisfied with this approach. "I don't think there's a reason to discuss anything else before we . . . clarify for ourselves where a country that is neighbouring the EU is going to. We have three youngsters being killed in police arrest. This is the main topic for the time being."
Speaking to journalists in London, he added: "It is in our opinion impossible now to say, 'OK, it's business as usual - nothing happened, everything is prudent, everything is calm.' "
Mr Diaconescu also urged the EU to condemn a travel ban imposed during the crisis on Romanians by Moldova, which has accused Romanians of stirring up trouble. This ethnically discriminatory rule contradicted EU principles, he said.


Copyright The Financial Times Limited 2009

A.M. 23/04/2009 23:45

UN articol foarte serios si doct: http://www.cotidianul.ro/a_cui_este_moldova-81616.html

Vladimir Bulat 23/04/2009 16:26

Nu inteleg de ce s-a publicat TRUNCHIAT textul, dar el poate fi citit integral, inclusiv partea a doua a relatarii pe blogul omului.

Vladimir Bulat 23/04/2009 16:23

Foarte interesante judecati am gasit in aceasta afisare a unui tanar avocat de la Chisinau:Спустя пару дней после начала массовых акций протеста и после того, что произошло во вторник, попытался все как-то переварить, скомпоновать и выложить здесь. Сразу оговорюсь, что я голосовал за одну из оппозиционных партий, которая прошла в Парламент. Поэтому наверняка кто-то меня может обвинить в необъективности. Я и не стану однозначно утверждать, что буду объективным на все 100 % (потому как эмоций слишком много), но постараюсь…
Что произошло?
Ну, собственно, нет смысла говорить в деталях о том, что произошло. Кадры штурма президентского дворца, полыхающего и разгромленного Парламента обошли уже весь мир. Повторяться нет нужды. Вопрос в том, почему так произошло и что же делать дальше?
Как такое могло произойти и кто виноват?
В данную минуту совершенно невозможно говорить о том, кто виноват во вторничных событиях, произошедших в центре Кишинева. Оппозиция обвиняет руководство страны и полицию, коммунисты обвиняют оппозицию. В заявлениях и тех и других очень много эмоций, много попыток свалить все друг на друга. Поэтому делать выводы из заявлений той или иной стороны практически бессмысленно.
Пройдусь лишь по некоторым из заявлений, комментариям и сообщениям в прессе.
Должна ли была оппозиция отказаться от массовых акций протеста?
Многие сейчас обвиняют оппозицию в том, что она вывела людей на улицы, соответственно, она и ответственна за произошедшее, даже если прямо и не подстрекала людей к штурму. Оппозиционные лидеры заявили, что они, мол, не способны были контролировать толпу.
Я не склонен кого-либо обелять или обвинять. Но я задаюсь вопросом: возможно ли было действительно управлять толпой, да еще и взвинченной, да еще и при вполне возможном наличии провокаторов? Думаю, что очень сложно, а может и совсем невозможно.
Означает ли это, что оппозиция не должна была в принципе выводить людей на улицу? По-моему, однозначно нет. Их лидеры утверждают о том, что у них имеются данные о фальсификации результатов выборов (эти доказательства, правда, до сих пор представлены не были, но об этом позже). В таких условиях массовые митинги протеста – это вполне нормальная форма реагирования. И вполне демократичная.
При любом массовом скоплении людей существует риск того, что многотысячная толпа может выйти из-под контроля. И как-то управлять ею не представляется никакой возможности. Риск этот существует всегда. И чем больше людей, чем больше накалена атмосфера (вследствие тех или иных причин), тем этот риск выше. Что теперь, совсем отказываться от акций протеста, особенно когда считаешь себя правым? Отказываться от такой формы выразить свою позицию, которая является общепризнанной демократической мерой? Я считаю, что нет. Да, необходимо сделать максимум для того, чтобы предотвратить возможные агрессивные действия. Но что бы ни было предпринято, будет оставаться достаточно высокий риск того, что ситуация может выйти из-под контроля. И даже с учетом этого риска, массовая акция протеста, тем не менее, остается вполне нормальным и демократическим средством выражения и отстаивания своей позиции. А риск, он есть, он может реализоваться, а может и нет. Вполне вероятно, что рассчитывали, что все пройдет нормально.
Я ни в коем случае не оправдываю акты вандализма, которые произошли. То, что случилось, просто чудовищно. Я лишь хочу сказать, что не следует ставить в прямую зависимость акты насилия и сами по себе акции протеста. И соответственно, нельзя говорить, что в произошедшем виновата оппозиция на одном лишь том основании, что она организовала массовые митинги…
Обвинения в том, что оппозиция вывела на площади детей.
Я нигде не слышал, чтобы оппозиционные лидеры открыто призывали школьников выйти на площадь. Ходит много слухов, что якобы сами учителя говорили детям идти туда, что многих заставляли. Честное слово, я не склонен верить слухам, которые моментально возникают при любой массовой политической акции в Кишиневе.
Возможно ли в принципе такое? Думаю, что да, отчасти возможно, но не в тех масштабах, о которых нам говорят власти. Я помню студенческие волнения в начале 2000-х. Студентов университета, где я учился, заставляли сидеть на занятиях. Тем не менее, многие оказались тогда на площади.
Я не видел очень большое количество совсем уж детей в центре города. Они были. Дети 13-14 лет. Но их было не так много, как нас пытаются в этом убедить. По крайней мере, я их в таком количестве не видел. Что касается детей постарше. Знаете, в 16-17 лет это уже не просто дети (хотя они ими продолжают оставаться). Это, во-первых, уже достаточно сознательные дети, которые в принципе способны отда