Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

30 avril 2009 4 30 /04 /avril /2009 14:29
O recentă publicaţie care semnala un portret de Tonitza necunoscut marelui public, un portret de bărbat pe care şi eu l'am văzut, avându-l spre expertizare, şi trebuie să spun că e o lucrare mai mult decât onorabilă, mi-a amintit că acum câtăva vreme am mai văzut două piese semnate de Nicolae Tonitza. Era vorba de 2 lucrări semnate de autor în 1919, lucrate în culori de apă, aproape monocrome. Acest diptic a fost dărut de autor mişcării socialiste din România, taman de sărbătoarea de 1 mai în anul 1927. Aceste documente se află într-o colecţie privată.
E greu de aflat acum cum de această donaţie s-a  făcut peste 8 ani de la realizarea lucrărilor, dar se poate crede că această amânare se datorează devastării în 1919 a Clubului Socialist, amănunt aflat tot din publicaţia amintită. Oricum, personal pe mine mă interesează calitatea artistică a operei, nicidecum resorturile care au generat această iconografie, absolut abstrasă ideologiei şi logicii mişcării socialiste.

Asta este lucrarea semnată şi datată, şi pe spatele căreia autorul a făcut textul dedicaţiei. Chiar dacă cea de-a doua nu conţine decât autograful lui Tonitza -- nu există niciun dubiu că ambele lucrări au fost gândite simultan. Mai mult decât atât, în opinia mea, aceste lucări sunt mult mai mult decât pedestre documente de epocă.  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires

trecator 06/05/2009 22:00

n-am motive sa nu cred in bunele intentii ale unor artisti, cum a fost Tonitza. la vremea accea devenea socialist (sau comunist) din convingere, nu conjunctural, iar mizeria ce o vedea in jur, nu cred ca-l lasa rece. in general, arta lui o poti considera, in buna masura, o arta sociala, un fel de realism critic. or acesta, sa ne intelegem, nu poate fi decat de stanga. caci nu face critica consumerismului, ci tocmai a neajunsurilor, lipsurilor, a mizeriei generalizate. poate e de studiat serios aceasta pozitionare a lui Tonitza?!

Adina Keneres 05/05/2009 10:10

Tonitza, da, cu senzatia de studiu plutit - dar orice inaintare in vreo documentare a trecutelor vieti de artisti ma incinta. Imi da senzatia ca nu sintem cu totul nebuni sau innebuniti :). Ca si insight-ul :) in trecutele vieti de orase. Ma omor dupa poze cu case sau strazi vechi din Chisinau, aviz amatorilor - e tipul de postare preferata. Sigur ca-ti vine sa te zgirii pe ochi cind intelegi ca in majoritatea cazurilor acele ziduri sint condamnate, ca si aerul dimprejurul lor. Dar macar nu pierzi totul.

Vladimir Bulat 04/05/2009 13:59

Ideea socialistă nu a fost prea fericită în RO! De la Falansterul din Boldeşti-Scăieni şi până la scrierile lui Dobrogeanu-Gherea aceasta a cam fost subiect de zeflemea şi neînţelegere. Pentru că românii sunt "liberali" din fire, adicătelea -- libertini în toată regula, şi în comportament şi în gândire. De aceea, eu nu prea cred în opţiunile socialiste ale unor artişti precum a fost Tonitza. Artiştii români nu aveau nevoie de platforme de luptă, date fiind superficialitatea şi dorinţa de confort permanent. Dar, poate că ai dreptate când spui că "tema" merită cumva investigată, desluşită! Căci s-ar găsi date destule, şi poate deloc neglijabile.

Costache H. 01/05/2009 23:30

Bravos, Metr, ai facut calul a stea pe spate - sunt doua lucruri minunate, despre care, daca as fi in locul tau, as scrie cate ceva - de genul cat de articulat era Tonitza la perceptele socialismului, chiar daca as scrie doar de dragul scrisului, al circulatiei de idei si al istoriei - ceeace oricum e destul.