Dupa publicarea primei secvente pe aceasta tema ziarul municipal CAPITALA (e vorba, evident, de Chisinau!) a preluat-o in paginile sale (nr.54 (861), vineri, 24 octombrie 2008), iar cei doritori de a vedea mai multe relicve ale civilizatiei urbane mai vechi cresteau exponential. Cred si eu ca tema e pasionanta, si solicita o discutie mai ampla, mai aplicata, o voi face, sper, in cartea despre Chisinau la care ma gandesc...Pana atunci, iar acest "atunci" se poate masura si in ani, nu pun rabdarea nimanui la incercare, ci o hranesc pe a tuturor cu imagini. Imagini imperfecte, poate, anti-artistice, sau voit aproximative, dar dorinta mea de a le consemna, aceste relicve, este infinit mai mare decat gandul la o buna incadrare din perspectiva artistica, estetica, conceptuala etc. Dorinta mea este de la le transforma in marturii, arhiva, urma, amprenta vizuala.
Poarta pe str.Columna 112, superba in partea de sus, chiar daca toata suprafata metalica "geme" sub povara straturilor succesive de vopsele de ulei. Oare care generatii de oameni au trecut prin aceasta "hotarnicire" ridicata de stramosii lor?
Un detaliu al aceleiasi porti. Se vede clar cum conturul acestui minunat desen devine tot mai neclar, mai tepos...
E una din cele mai frumoase porti din cate am putut vedea la Chisinau, conservata intr-o stare aproape perfecta. Intuiesc influenta esteticii art nouveaux, dar "diluata" intr-o formula mai provinciala, dar deloc lipsita de un aer aristocratic local. Face parte din ansamblul arhitectural apartinand Directiei parcului de troleibuze (str.Columna nr. 169), care e datat cu inceputul secolului XX. Intreaga cladire se poate vedea aici.
Coronament de poarta, dar poarta nu este acea originala, din epoca acestui element pe care-l datez cu primele 2-3 decenii ale secolului XX, si el relativ binisor conservat. Se afla pe str. Sfatul Tarii nr. 34. Placuta cu numarul curtii cred ca este si ea intebelica...desi nu pot garanta. E o ipoteza.
Balustrada si copertina. Tot pe str. Sfatul Tarii, dar nr. nu l-am notat.
Acesta este un document inestimabil, in opinia mea, caci pe langa consola metalica destul de comuna se conserva acest cartus de piatra din epoca interbelica, care a stat decenii in sir ascuns sub diverse panouri ce anuntau diverse functionalitati ale parterului de imobil: almentara, frizerie, franzelarie etc. Dupa ce orice activitati comerciale din era contemporana au incetat (termporar?), firmele au fost scoase, si a ramas la lumina aceasta: S Bruhis, iar sub ea transpare logo-ul firmei FORD! Este evident si numarul casei: 22. Numarul actual a ramas acelasi. Desi se sustine ca S.Bruhis a fost doar proprietarul imobilului, parerea mea este ca el era si amfitronul activitatilor comerciale care se desfasurau in acea pravalie...