Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

6 juillet 2009 1 06 /07 /juillet /2009 23:03

Revista analitică Russkii Reporter a oferit cititorilor săi, în chiar ziua în care Antichrist, noul film al lui Lars Von Trier intra pe ecrane, un interviu cu incomodul și mereu neașteptatul regizor danez. Criticul de film Evghenii Gusjatinskii s-a întâlnit cu Trier la Cannes, după premiera filmului...Acesta este titlul original al interviului.
***
- În timpul proiecției filmului Antichrist pentru presă jurnaliștii se hlizeau și huiduiau, iar la final chiar au răcnit un ”huo-o-o-o”. Ce atitudinea aveți față de acest comportament?

La premiera pentru public, acesta a râs. Iar atunci când filmul a ajuns la final și toată lumea a început să aplaude, eu am plecat din sală. Urăsc asta: oamenii stau în picioare și aplaudă continuu timp de 7 minute, ca și cum le-ar fi drag de mine. S-a apropiat o cunoștință de mine și mi-a spus: ”Dacă vei pleca în timpul aplauzelor, vei jigni festivalul”. I-am răspuns: ”Ei bine, eu plec”. De data aceasta chiar am simțit ostilitatea publicului față de mine. În timp ce omenitatea pune stăpânire pe mine pe an ce trece. Ca regizor nu sunt deloc influențat, însă ca om sunt vulnerabil, de aceea doresc să evit conflictele.

- Ați afirmat în nenumărate rânduri că Antichrist a crescut dintr-o profundă depresie, în care v-ați aflat o lungă perioadă. Ați depășit-o?

În bună măsură, da. Cel mai bun remediu împotriva depresiei este munca, munca de zi cu zi. În acest sens cinema-ul este un panaceu minunat, pentru că îți impune un program extenuant cu adevărat. Antichrist m-a împins literalmente din patul în care zăceam, și nu mă puteam ridica de-a lungul a două luni. Am lucrat la acest film fără entuziasm, într-o stare de neputință. Însă pentru mine să mă dau jos din pat și să fac ceva a însemnat o veritabilă victorie. Filmul a ieșit nu tocmai cum mi l-am dorit -- din cauza acestei neputințe. Dar oricum, mă mândesc cu el. 

- Care au fost originile acestei depresii? 

În cazul meu concret -- neliniște permanentă, anxietăți cronice, momente în care inima aproape că-mi sare din piept, iar adrenalina depășește admisibilul. Starea aceasta aș compara-o cu situația în care ai fi alergat de un leu, iar după alergări extenuante te-ai lungi pur și simplu la pământ, și ai spune: ”Haide, mănâncă-mă”. Mi-aș dori mai repede să mă fac ”comestibil”, decât să gonesc continuu. E mai dorită depresia, când ești complet sleit de puteri, decât starea acesta de surescitare maximă.

- Ce părere aveți despre psihoterapie?

Am urmat un ciclu de psihoterapie cognitivă. M-a ajutat puțin, dar nu s-a produs nicio minune. Nu cred în asta, deloc. Sunt un pesimist în toate.  

- Ați dedicat acest film lui Tarkovsky. Majoritatea a perceput aceasta ca pe o ironie...

Nu e nicio ironie aici. Tarkovsky -- este idolul meu. Fără filmele lui, ale mele nu ar fi existat.

- În opinia Dvs., Antichrist seamănă cu ceva din ce a făcut Tarkovsky?

(Nehotărât.) Nu...Deși, vă amintiiți, în preferatul meu dintre filmele sale, Oglinda, acțiunea se petrece o vreme în pădure, într-o casă țărănească. În timpul carierei mele am furat atâtea de la Tarkovsky, încât ar fi nedrept să nu-i fiu recunoscător pentru asta. Iată, până la urmă, am reușit să o fac. 

- Sunteți recunoscut prin faptul că împingeți actorii până la epuizare. Există sarcini pe care, în virtutea unor convingeri proprii, nu le-ați impune actorilor? 

Ei bine, în Antichrist nu le-am impus să facă sex pe bune. Au avut dublori pentru asta.

- Antichristul în film -- e femeia. Chiar e opinia Dvs.?

Acest fapt e legat de înțelegerea mea a religiei. Îmi este foarte clar că religia e o invenție masculină. De aceea, mi-a venit ideea că antichristul nu poate fi decât femeia, că anume ea e cea care se poate opune acestei lumi a bărbaților, că va da naștere unei religii noi, care să nu aibă nimic în comun cu întemeierea aceasta masculină.

- Iar bărbatul în Antichrist este un idiot clasic, cum s-au mai văzut în filmele Dvs.

Corect. Toți eroii-bărbați din filmele mele -- niște idioți patentați. Îi înțeleg prea bine. Resimt și în mine acest idiotism specific masculin, care te face să-ți urmezi neabătut calea aleasă. Și chiar dacă deja știi că acest drum te duce spre iad, tot nu te înduri să renunți la a mai înainta. 

- Ați afirmat la un moment dat că anumite secvențe din film au încolțit din practicile Dvs. de natură șamanică...   

Este adevărat. Există o tehnică specială de a bate toba care te conduce într-o lume paralelă, din care au și venit la mine animalele pe care le vedeți în film. Vulpea vorbitoare, de pildă. În acest univers paralel nu mai poți spune ”nu”, pentru că uiți de acesta. Chiar dacă ți se propune să dialoghezi cu o vulpe, tu răspunzi franc: ”Da, să începem, cu plăcere!”

- Multă lume a văzut în Antichrist un protest radical împotriva sexului, a trupului, a fiziologiei, și chiar contra naturii umane în general. Trebuie să înțelegem că aceasta este poziționarea Dvs.?

Nicidecum. Eu și filmele mele -- lumi diferite. În filme nu se oglindește ceea ce gândesc eu cu adevărat. Îmbrățișez cel mai adesea idei cu care sunt în contradicție, și încerc să le susțin. Astfel mă auto-provoc. Iată, cum mi se pare -- calea spre înțelepciune: să susții și să pătrunzi ceea ce îți este contrar.

De pildă, nu cred o iotă din dangătul clopotelor, atunci când moare Bess (din filmul Breaking the Waves
 -- nota redactorului), și, desigur nu cred că sexul e cel mai mare rău, mai presus decât altceva. În sensul acesta ar fi de turnat un film despre partea umană a lui Hitler -- acest antihrist general recunoscut --, asta ar fi o provocare adevărată, atât față de tine ca șl creator, dar și față de societate. Un fapt cu adevărat îngrozitor, decât pur și simplu să recunoști că el -- e răul absolut. Dar și mai terifiant e să afirmi că Hitler era un om obișnuit.

- După Antichrist ați devenit ținta unor acuze antifeminine...

Să mă acuze de orice. Sunt liber să mă misc în orice direcție în acest Univers. Pot spune deschis -- sunt cel mai loial feminist din lume, după mama mea, care era președinta mișcării feministe, care lupta pentru drepturile sale. Mi-ar plăcea să mă opun așa cum o făcea mama, nu-mi iese însă la fel de bine.

- Există pentru Dvs. taboo în cultură?

Nu. Tot ce gândește omul, poate deveni operă de artă, poate fi regizat și arătat publicului. Dar numai artiștii își pot îngădui aceste lucruri. În viața de zi cu zi există multe pe care nu le-aș arăta copiilor mei, îndeosebi din ce se poate vedea la televizor.

 

- Prin Antichrist ați încheiat socotelile cu omenirea. Ce veți face mai departe? 

Acum mă simt epuizat, nu mai am planuri. Dar nu mă simt culpabil pentru nimic din ce am făcut. Și dacă e să fiu sincer până la capăt -- nu am simțit nicio vină niciodată.

***

traducere și adaptare: vladimir b. 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

A.M. 15/07/2009 13:51

L-am tot citit si rascitit acest interviu, si tot ma sucesc, si ceva nu reusesc sa inteleg in el. Pentru ca, de fapt, LVT remodeaza perceptia noastra, si modifica functia cinema-ului. Il "remitizeaza"; si ne face sa intelegem cata fascinatie a putut produce imaginea miscata la primii oameni, cei de la finele veacului al XIX-lea, cand vedeau ca "miscarea" poate fi si imateriala, si sa ramana pe un ecran alb. Ce chestie! 

olga popescu 07/07/2009 23:18

Mi se pare superb interviul. Dar imi place si traducerea.  Chiar m-a impresionat sinceritatea. Si umanitatea. Merci mult ca mi l-ai trimis. Tie cum ti se pare?Eu n-am vazut filmul. Tu?Cu dragOlga

mihaela voicu 07/07/2009 12:34

Tare articolul de pe blogul tau! E drept, nu stiu daca mai vreau sa vadfilmul. Tu l-ai vazut?