„Însemnările unui guvernator”
Pe bună dreptate se spune că şi cărţile au soarta lor. Unele devin vizibile şi de fac utile sau căutate dintru început, de la apariţia lor, altele – rămân pentru multă vreme sau pentru totdeauna într-un con de umbră. Din cea de-a doua categorie se poate considera şi volumul de memorii al Contelui Serghei Dmitrievici Urusov (1862-1937) – „Însemnările unui guvernator” (Chişinăul la 1903-1904), editată în 1907, la editura lui V.M.Sablin din Moscova. Ea a fost reeditată de curând la editura din Chişinău, „Litera”*. Dar niciodată – tradusă în româneşte. Scrisă într-un stil vioi, atractiv şi foarte accesibil, volumul fostului guvernator al administraţiei ţariste la Chişinău este o carte de căpătâi pentru înţelegerea strcturilor birocratice ale acelor timpuri, dar nu în ultimul rînd a vieţii şi moravurilor în acea provincie românească, aflată sub jurisdicţie rusească, şi în al cărei areal multicultuiral şi multietnic s-a produs unul din cele mai tulburătoare şi tragice evenimente ale debutului de secol XX – „Pogromul evreiesc” de la Chişinău din 1903, intrat în istoria universală ca un început al ciocnirilor politicii de discriminare a minorităţii evreieşti cu ura inoculată populaţiei împotriva acesteia.
Contele Urusov este numit în luna iunie a anului 1903 Guvernator al Basarabiei, la scurt timp după atrocităţile antievreieşti petrecute pe străzile Chişinăului. Interesant este că extrem de cultivatul diplomat (era un apropiat al lui Lev Tolstoi, printre altele) nu ştia cam nimic despre regiunea care i se încredinţase(la fel „de mult ca şi despre Noua Zeelandă”, cum el însuşi o recunoaşte), dar se informase despre ea din cartea „Basarabia”(1903), apărută sub îngrijirea lui Pavel Cruşevan – unul din autorii morali ai Pogromului. Capitala guberniei avea la acea dată o populaţie de 140 de mii de suflete, din care jumătate erau evrei. Era clar că misiunea lui Urusov era legată în primul rând de „chestiunea evreiască”, despre care contele a avut inspiraţia să insiste pe larg în paginile memoriilor sale.
De curând, a apărut la editura „Univers” o lucrare a lui Alexandr Soljeniţân despre convieţuirea ruşilor cu evreii din ultimul 200 de ani în Imperiul Rus, din care, cu stupoare se poate constata, lipseşte documentarea, delicateţea şi onestitatea de care a dat dovadă analiza lui Urusov, atunci când era la faţa locului, şi a stăruit asupra „Chestiunii evreieşti în Basarabia”(cap. XII). Cartea contelui Urusov abundă de detalii şi observaţii foarte pertinente la adresa moldovenilor, ruşilor, românilor (întâlnirile la Iaşi cu regele Ferdinand I şi cu Carmen-Sylva, în primele zile ale lui octombrie 1903, sunt memorabile), elveţienilor (satul Şabo, din părţile Cetăţii Albe, era celebru prin plantaţiile sale viticole, moştenite şi cultivate de elveţieni), ucrainenilor etc. Din cartea „Însemnările unui guvernator”reiese clar un tablou al unui teritoriu pestriţ din punct de vedere etnic, şi se constituie astfel într-un document de prim rang, din perspectivă istorică şi al mentalităţilor, a unuia dintre puţinii demnitari guvernamentali care au scris împotriva antisemitismului de stat al Rusiei ţariste; carte care trebuie indiscutabil şi urgent tradusă în limba română, măcar acum, când se apropie un veac de la data apariţiei acesteia.
* © LITERA, 2004, -344 p.
