Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

25 août 2006 5 25 /08 /août /2006 18:02

  „Însemnările unui guvernator

  Pe bună dreptate se spune că şi cărţile au soarta lor. Unele devin vizibile şi de fac utile sau căutate dintru început, de la apariţia lor, altele – rămân pentru multă vreme sau pentru totdeauna într-un con de umbră. Din cea de-a doua categorie se poate considera şi volumul de memorii al Contelui Serghei Dmitrievici Urusov (1862-1937) – „Însemnările unui guvernator” (Chişinăul la 1903-1904), editată în 1907, la editura lui V.M.Sablin din Moscova. Ea a fost reeditată de curând la editura din Chişinău, „Litera*.  Dar niciodată – tradusă în româneşte. Scrisă într-un stil vioi, atractiv şi foarte accesibil, volumul fostului guvernator al administraţiei ţariste la Chişinău este o carte de căpătâi pentru înţelegerea strcturilor birocratice ale acelor timpuri, dar nu în ultimul rînd a vieţii şi moravurilor în acea provincie românească, aflată sub jurisdicţie rusească, şi în al cărei areal multicultuiral şi multietnic s-a produs unul din cele mai tulburătoare şi tragice evenimente ale debutului de secol XX – „Pogromul evreiesc” de la Chişinău din 1903, intrat în istoria universală ca un început al ciocnirilor politicii de discriminare a minorităţii evreieşti cu ura inoculată populaţiei împotriva acesteia.

       Contele Urusov este numit în luna iunie a anului 1903 Guvernator al Basarabiei, la scurt timp după atrocităţile antievreieşti petrecute pe străzile Chişinăului. Interesant este că extrem de cultivatul diplomat (era un apropiat al lui Lev Tolstoi, printre altele) nu ştia cam nimic despre regiunea care i se încredinţase(la fel „de mult ca şi despre Noua Zeelandă”, cum el însuşi o recunoaşte), dar se informase despre ea din cartea „Basarabia”(1903), apărută sub îngrijirea lui Pavel Cruşevan – unul din autorii morali ai Pogromului. Capitala guberniei avea la acea dată o populaţie de 140 de mii de suflete, din care jumătate erau evrei. Era clar că misiunea lui Urusov era legată în primul rând de „chestiunea evreiască”, despre care contele a avut inspiraţia să insiste pe larg în paginile memoriilor sale.

 

De curând, a apărut la editura „Univers” o lucrare a lui Alexandr Soljeniţân despre convieţuirea ruşilor cu evreii din ultimul 200 de ani în Imperiul Rus, din care, cu stupoare se poate constata, lipseşte documentarea, delicateţea şi onestitatea de care a dat dovadă analiza lui Urusov, atunci când era la faţa locului, şi a stăruit asupra „Chestiunii evreieşti în Basarabia”(cap. XII). Cartea contelui Urusov abundă de detalii şi observaţii foarte pertinente la adresa moldovenilor, ruşilor, românilor (întâlnirile la Iaşi cu regele Ferdinand I şi cu Carmen-Sylva, în primele zile ale lui octombrie 1903, sunt memorabile), elveţienilor (satul Şabo, din părţile Cetăţii Albe, era celebru prin plantaţiile sale viticole, moştenite şi cultivate de elveţieni), ucrainenilor etc. Din cartea „Însemnările unui guvernator”reiese clar un tablou al unui teritoriu pestriţ din punct de vedere etnic, şi se constituie astfel într-un document de prim rang, din perspectivă istorică şi al mentalităţilor, a unuia dintre puţinii demnitari guvernamentali care au scris împotriva antisemitismului de stat al Rusiei ţariste; carte care trebuie indiscutabil şi urgent tradusă în limba română, măcar acum, când se apropie un veac de la data apariţiei acesteia.     

 

* © LITERA, 2004, -344 p.

Partager cet article

Repost0

commentaires

Vladimir BULAT 17/10/2006 10:14

Un rezumat al acestui text, modificat de redactie, a aparut in bilunarul TIME OUT Bucuresti, nr. 16. Poate ca va vedea cine trebuie sa vada acest semnal...? 

Ion Grigorescu 21/09/2006 09:06


Stimate Vladimir,
sa luam in considerare (impreuna siderare) trei autodenunturi - Anania, Musca, Antohi. caracteristici : au functii care ii depasesc moral, e prea tarziu pentru a fi nevinovati, si ascund reteaua care i-a folosit, adica aparent dau in ei insisi, se flageleaza (cu exceptia doamnei), si protejeaza persoanele care i-au muls. Probabil in numele unei morale "regasite", "sa nu torn din nou".
Se cunoaste boca de la verita, acea masca cu gura deschisa, oferita in oras pentru denunturi, poate mai putin se cunosc flete rufe, panourile pentru denunturi din Albania in timpul lui Enver Hodja. Iata ca acum avem ziarele si revistele, televiziunile pentru denunturi publice. Un Luca Pitu, un Cangeopol tin sa toarne tot ce stiu pentru a-l cobora, infunda cat mai jos pe unul din cei trei. Astea le stiu eu, poate sunt mai multe.
Despre minciuni si felul omului de a se desvinovati, acuzandu-se mai rau situatia e clara, dar cum sa facem un denunt ? Cu constiinta ca incepem o lupta, pregatiti pentru infruntare, o intoarcere de arme. Cu continuitate, nu oprindu-ne la "smerita" persoana. Daca nu asa mai bine de loc, ca timpul tot a trecut si verdictul e acelas.
In privinta cartii contelui Urusov, sugerez publicarea pe internet, in site-ul de care va folositi. As citi cu placere, as ajuta cu placere publicarea.

Ion Grigorescu 

Ovidiu Tichindeleanu 19/09/2006 08:08

Despre trecut am inteles, dar in scrisoarea deschisaAntohi nu spune nimic despre forma ...informala decolaborationism la care poate ca s-a dedat dupa 1989,ca prieten "cu toata lumea" dar apologet constant al"pragmatismului" pro-american. Tineti minte,intr-adevar, acuzele directe ale lui Luca Pitu, de"parvenitism" si  "securitism"?A sesizat astazi oare o conjunctura favorabila, vreasa fie Antohi un fel de Guenther Grass roman? Valulmai mic in urma valului mare?Am observat cu stupoare ca in primele pagini alescrisorii apare o referinta la Foucault, desi Antohiinsusi nu s-a dat in laturi in repetate rinduri sadelegitimeze teoria franceza in spatiul romanesc! Spreexemplu, in prefata scrisa de el la editia romana acartii de propaganda a lui Mark Lilla, "Intelectualiiin politica", tradusa pentru Polirom de Mona Antohi.(Lilla este unul dintre ideologii neoconservatorileostraussiani de serviciu; semneaza editoriale in TheNew Republic, a publicat sinistra colectie de texte "ANew French Thought", un denunt in masa a ginditorilorfrancezi in special si a gindirii continentale ingeneral - cu accent pe Bourdieu, Foucault si Derrida.)Mesajul cartii, legitimata pe piata culturalaromaneasca de prefata lui Antohi, poate fi rezumatastfel: exista o specie de filosofi care sint"filotirani" (incluzindu-i aici pe Benjamin, Kojeve,Foucault, Derrida, plus Schmitt si Heidegger, pentruechilibrarea balantei), pur si simplu personalitatiinstabile, si o alta specie de "filosofi seriosi",incepind cu  Platon si terminind cu Jaspers, Aron si,cap de serie, Leo Strauss. Pe scurt, pe o piata

romaneasca, in care in afara Clujului abia se aude deastfel de autori, Antohi legitimeaza o carte al careimesaj e: nu cititi alde Foucault, Derrida, Benjamin.Ascultati in schimb de neoconservatoriileostraussieni. Iata ca in Mea Culpa sa, Antohigaseste in schimb de cuviinta sa se intoarca laFoucault.E drept ca Antohi nu s-a dat in laturi sa se erijezein pozitia de judecator. Nu mai departe de sfirsitulanului trecut, in contextul rebeliunilor din Paris,Antohi isi permitea sa enunte judecati superioare,rasiste despre "alienatii mintali din ghettouri". Ammai retinut si judecatile anticomuniste ale luiAntohi, ultima in postfata la "Nascut in URSS",potrivita ca nuca in perete cu continutul cartii(discrepanta observata de mai toti recenzentii).In scrisoare Antohi pune accentul pe problema samorala: oare cum va suporta el constiinta duplicitatiipropriei constiinte...Nu moralitatea e insa problema principala, ci efecteleoportunismului ideologic, efecte institutionale si derezonanta: pentru spatiul cultural local Antohi a fostun autor anticomunist, pro-american, un liberalconservator, iar pentru occident: un istoric, bun"cunoscator" al filosofiei continentale, autor ce tinela actualitatea utopiei, apropiat stingii si drepteidepotriva etc...Cam asa stau lucrurile cu "independenta de oriceideologie" si prietenia cu toata lumea...

R.T. 18/09/2006 15:34

Vlade Vladimire
bine zicea o scorpie a copilariei noastre: "dreptatea e la fundul marii".
adevarul insa e in noi. el ne va fi oxigen in anevoioasa recuperare a epavei. sa ne uram succes.
R.T.

Andrei Vartic 17/09/2006 16:39

Draga Vladimir,ca intelectual mazgalit de poltica iti pot spune cu toata seriozitatea ca asemenea probleme se hotarasc in alta parte si, in mare parte, gresit si, de multe ori, catastrofal pentru cei vizati. Este un scenariu pentru Trasnistria, daca ea se va da Rusiei, Basarabia va pierde statutul de la 1991 si tare ma tem ca Vornin tocmai asta asteapta, sa declare alta independenta. Cat priveste intelectualii, povestesc iara din experienta mea proprie, de participant practic la toate marile manifestari de la Chisinau (ca luptator in strada si orator), aistea sunt tare "skolzkie" si cand vine o invalmaseala dispareau aproape toti ca puii de potarniche. In Romania este la fel - pe cine sa cred, pe A. Plesu care il pupa in fund si pe Ceusescu, si pe Gogu Radulescu, si pe Plesita, si pe cine vrei doar ca sa aiba drumuri peste hotare? este de ajuns sa le citesti CV-ul si sa intelegi cui slujeau atunci. Alde mine nu ieseau nici pana in Trasnistria :))). Cu Trasnistria ai mare dreptate - Rusia le-a dat 25 milioane USD pentru referndum si il ?regatesc si in Osetria de Sud si in Anhazia. Este un plan. Dar el nu poate urmari scenariul Cosovo. Rusia este cu Serbia, si daca accepta independenta in Cosovo, contra independentei Trasnistriei, de pilda, pierde totalmente Balcanii. Unde mai pui ca in Trasnistria doar moldovenii se inmultesc, iar ucraina si Rusia au foarte grave probleme demografice. Ucrainenii nu pot popula nici Crimea, nici alte zone din sud, asa ca  cine stie ce urmeaza. Ura!av