De mai multă vreme urmăresc, nedumerit, că titlul romanului lui Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margarita este uşor schimonosit. Lumea româneasca i-a zis Muzei scriitorului, Margareta. Am tot încercat să înţeleg fenomenul acesta, şi mai ales să pricep de ce nimeni nu a sesizat inadecvarea. Voi încerca căteva observaţii pe marginea acestui nume (lucrurile inexplicabile sunt mereu marginale!). Întâi şi întâi, numele Margarita nu există în limba română, iar pentru că penultima vocală în e este mai la îndemână parcâ în pronunţare, s-a optat pentru ea, aleatoriu, subreptice. Dar Bulgakov i-a spus personajului său anume Margarita. Mai mult, schimbarea unui nume nu este la îndemâna oricui, căci: 1) devii un alt om; 2) capeţi o altă identitate; 3) te pui "rău" cu protectorul numelui tău iniţial, pe care l-ai abandonat etc. Sunt două instanţe prin care, oficial, poti purta/căpăta un alt nume. Prima este cea a intrării în monahism, te botezi a doua oară; cea de-a doua - dacă optezi, prin complicate şi lungi demersuri, printr-o instanţă judecătorească, pentru conferirea unui alt prenume. Numele determină în bună masură, deci, viaţa noastra, fie cea laică, fie cea religioasă. Nu e o poreclă, o simplă marcă, o siglă, un logo, ci e chiar numele unui destin. E chipul soartei noastre. Onomatologia, ştiinţa a cărei bază modernă a pus-o Pavel Florenski, prin tratatul său "Despre nume" (1926), ne-ar putea explicita destul de multe lucruri în acest sens.
Până una, alta, personajul Margareta, în versiunea sa românească, e alt personaj decât cel construit şi oferit posterităţii de Mihail Bulgakov. Superba moscovită, magica, iubitoarea şi zburătoarea Margarita scapă cu adevarat conştiinţei noastre, căci numele ei a devenit unul comun, ca al multor alte românce...şi se asociază grăbit, fie denumirii florilor margarète, fie preţioaselor mărgăritare... din alte poveşti. Şi-a pierdut astfel din unicitate, şi-a risipit misterul. E adevărat, la editura "Cartier" din Chişinău, acest roman a apărut cu titlul exact acela, dat de Bulgakov, dar versiunii "necanonice" nu i s-a acordat importanţa necesară. Deocamdată. Până când?
Nota bene: Desenul ce însoţeşte începutul romanului Maestrul şi Margarita aparţine lui Mihail Brunea, şi a fost inclus în volumul Mihail Bulgakov, Romane. Chişinău, "Literatura artistică", 1987.
Vladimir BULAT 17/01/2007 16:35
Maria Rotaru 04/12/2006 11:06
Vladimir 01/12/2006 16:56
raluca ilaria demeterscu 01/12/2006 15:08