Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

23 décembre 2006 6 23 /12 /décembre /2006 16:22

Autor: Teodor Baconsky

Pana acum, s-a intamplat sa ajung mai repede la Sidney si Beijing decat la Chisinau. Mi-a lipsit nu atat impulsul, cat ocazia, fie aceasta profesionala sau privata.

Dar exista si oarece temeri psihanalitice in aceasta inhibitie, recent depasita printr-o prima calatorie: teama de nefrecventabilul spatiu postsovietic. Teama de expresia masochista a nationalismului romanesc. In fine, teama de propriile deceptii, dupa ce voi fi alocat masive asteptari "unioniste" in acest spatiu unde-mi aflu obarsia, desi m-am nascut la Bucuresti, din parinti complet "aclimatizati" in aria vechiului Regat.

Intrarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu strabaterea vamii si controlul pasaportului, mi-a rascolit deja sufletul, teoretic pregatit sa asculte "chemarea strabunilor".

Am parcurs o portiune de sosea din placi de beton, urmata de o alta decent asfaltata si m-am pomenit in capitala, unde mi-a fost dat sa remarc, imediat, farmecul tarist al generoaselor parcuri, conservarea (paraginita) a fondului interbelic si ciudata paloare a marcilor arhitectonice din perioada bolsevica. Orasul, altadata cosmopolit, a capatat acum ceva pasnic, provincial. Zona veche, trasata rationalist in etapa guberniala a sistematizarii sale, e cadrilata de strazi perpendiculare, care au primit, dupa '90, elocvente nume romanesti. Ma asteptam sa nu prea mai intalnesc tineri (pe care-i stiam emigrati), dar ei nu lipsesc, insotindu-si pasii cuminti alaturi de varstnici cu aer trist. Legendele negre, conexate la anecdotica redutabililor "racketi", au disparut grabnic indaratul unui molcom profil colinar. Am gustat vinuri si bucate moldovenesti, am intalnit intelighentia locala, fervent patriotica, desi uzata nervos, la capatul prea multelor lupte pierdute.

Langa Ambasada Romaniei, pe bulevardul Bucuresti, mi-a fost aratata cladirea fostului colegiu de fete, in revista caruia s-a intamplat sa debuteze poetul A.E. Baconsky. Am admirat duzii biseculari din parcul central, unde idilele lui Puskin s-au prelungit invizibil cu elanurile romantice ale junelui Hasdeu...

O ramura a familiei mele, Marianii, erau mazili din care se tragea bunica paterna, medicinista ulterior orientata spre datoriile maternitatii. Un frate al ei, "unchiul Jorj", fusese inalt functionar la o banca din Chisinau. N-am reusit sa o identific, asa ca nu stiu nici macar daca edificiul mai exista. Mi-a placut in schimb, pe un colt elegant, fosta cladire a Seminarului Teologic, unde va fi calcat bunicul meu, viitor preot si "oltean de peste Prut", cum avea el sa spuna odata refugiat in parohia sa de la Calimanesti.

N-am scapat, prin urmare, de ce mi-a fost frica: o invazie subiectiva de false amintiri, focalizate pe uriasa energie intelectuala pe care bucovinenii si basarabenii au difuzat-o, prin inzestratele lor elite, in corpul culturii romanesti. Climaxul acestei trairi mi-a fost dat in pelerinajul pe care l-am facut, abatandu-ma prin cimitirul orasului, unde odihnesc, intr-o absurda vecinatate, satrapii sovietici si cele mai rasarite figuri ale celor ce le-au fost, inevitabil, victime. Mortii nu fac geopolitica, insa ne solicita memoria. Ei ne apartin dincolo de framantarile istoriei, ca niste martori intelepti ai tuturor nevredniciilor pe care suntem chemati sa le vindecam.

SURSA: http://www.zf.ro/articol_106239/basarabia_subiectiva.html

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires