Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

30 mars 2007 5 30 /03 /mars /2007 10:14

Foto: Zidul pridvorului la biserica Santa Maria in Trastevere, pictura reprezintă scena Bună-Vestirii (Renaştere tărzie).

Prima călătorie la Roma, în Cetatea eternă a Papilor, avea ca obiectiv major un periplu complex şi gradat prin civilizaţia Creştinismului, dar fără a neglija relicvele şi vestigiile rămase de la Roma antică, păgînă şi politeistă. Se spune că Roma este o creaţie a papalităţii, fiind marcată în mod definitoriu de cultura, civilizaţia, gusturile şi estetica papilor. Şi acest lucru e chiar vizibil peste tot. Totuşi, înclin să-i dau dreptate lui Vladimir Ern, un savant şi activist de la începutul secolului al XX-lea (mort prematur în 1917) care "vedea" în Roma şapte oraşe distincte: arhaic, republican, imperial, medieval, renascentist, baroc şi contemporan. Plus de asta, Ern fusese foarte atras şi de Roma subterană. A lăsat cîteva scrisori romane, iar majoritatea lor sunt dedicate Romei subpămîntene. Acest imens sistem funerar aproape că face concurenţă, pentru călătorul cultivat, Romei terestre, zgomotoase, solare! Prima impresie pe care ţi-o lasă această metropolă întinsă în jurul sinuoasei scurgeri a Tibrului (Fiume Tevere) este chiar apoteoza eclectismului, a gustului plenar pentru diversitatea formelor, a cromaticii şi volumetriei de nimic cenzurate. Adierea prietenoasă a Mediteranei şi-a lăsat amprenta pe "faţa" foarte ridată şi greioaie a urbei străvechi, născute aici acum aproape trei milenii. Te surprinde numărul foarte mare de biserici şi bazilici, dar această constatare e oarecum comună dacă e să ţinem cont că din acest loc a fost condus un imens imperiu vreme de mai multe secole. Şi, prin urmare, viaţa spirituală şi-a avut rolul său privelegiat. Forurile din chiar inima capitalei (Roman, Traian, Nerva, Caesar, Imperial,  Vespasian, Augustus ş.a.) conservă o vegetaţie luxuriantă, extinsă, şi se consideră a fi aceleaşi oaze de respiro urban lăsate posterităţii încă din acele timpuri cînd acestea au fost zidite. Or, acest fapt nu poate fi ceva întîmplător, accidental, natura la Roma este parte integrantă a peisajului, s-a împletit organic cu arhitectura şi trepidarea biologică a metropolei. Într-o minunată şi erudită carte-dialog, unică în felul său, editată acum cîţiva ani, ROMA CAPUT MVNDI (Ed. Humanitas, 2000), Teodor Baconsky îl întreba pe regretatul Horia Bernea: "Cum te simţi, ca ortodox, la Roma? Ai sentimentul că ai venit în Cetatea eternă ca pe un teritoriu prin tradiţie ostil, sau resimţi Ortodoxia ca pe o stare naturală, care te însoţeşte pretutindeni şi nu admite discontinuiţăţi...". Personal, m-a simţit acasă în această imensă urbe, căci tradiţia iconografică bizantină, primordială a Creştinismului, nu numai că nu este pusă în surdină, ci e chiar energia în jurul căreia pivotează întregi straturi culturale, artistice şi spirituale (străvechi mozaicuri, icoane din perioada de dinaintea schismei papale, plăci funerare din perioada "simbolică" a paleocreştinimului, texte gravate în marmură etc. - sunt la mare cinste în bazicilicile şi bisericile Romei). Iar vizita la biserica San Clemente, din proximitatea Colisseumului, a avut menirea de a confirma acea putere şi energie prin care creştinismul a răzbătut şi s-a inserat în tradiţia existentă, şi a înflorit prin tulburătoarele ei forme, practici şi forţa de regenerare. Întreaga istorie a Bisericii terestre poate fi urmărită în acest loc, prin coborîre la adîncimea cîtorva metri sub nivelul de călcare actual, sit conservat şi pus în valoare cum puţine mai pot fi văzute în această lume. Aici te copleşeşte gîndul că în trecutele două milenii ale creştinismului pămîntul s-a înălţat, şi îţi dai serios seamă că una e să ştii, şi alta e să şi vezi acest lucru! Templu mithraic, bazilică paleocreştină, biserică timpuriu-medievală care conservă vizibile urme de frescă cu Minunea Sfîntului Clement, Mutarea moaştelor Sfîntului Chiril şi diverse alte scene recongoscibile, precum şi biserica actuală, cu mozaicuri de secol XII (cu Mielul Lui Dumnezeu înconjurat de cele 12 oi - Apostolii) - admirabil conservate, precum şi picturi renascentiste, în capela Sfintei Caterina, datorate lui Masolino da Panicale (1428). Călătoria asta în timp evocă şi coborîrea în catacombe, dar şi intrarea în nenumăratele baptisterii, tainiţe, sacristii şi basilici subterane de care Roma e atît de mîndră. Roma renascentistă şi barocă a avut de la cine învăţa, dar calmul şi interiorizarea acelor vremi nu se va mai repeta. Faţadele majorităţii bisericilor şi bazilicilor sunt impunătoare, maiestuoase, menite să impresioneze. Există o întreaga respiraţie a amplorii, a grandorii specific catolice (S.Pietro, S.Maria Maggiore, S. Croce in Gerusalemme, San Giovanni in Laterano, San Paolo fuori le mura etc. ), dar există şi locuri discrete, de reculegere (Qui Vadis?, S.Sabina, S.Maria in Trastevere, S.Maria in Cosmedin, Santa Pudenziana, Santa Prassede, San Pietro in Vincoli, aceasta din urmă conservă somptuosul mormînt al Papei Iuliu al II-lea, lucrat de Michelangelo, cu tulburătoarea statuie a lui Moise). Lîngă Santa Sabina am dat de Giardino degli Aranci, o grădină de citruse aidoma celor de care abundă Roma, dar care oferă avantajul de a-ţi arăta oraşul de pe o colina, Aventino. De aici, după o lungă plimbare prin Trastevere, pitorescul cartier ce aminteşte pe alocuri de lagunara Venezie, te poţi relaxa privind maiestatea unui oraş care nu are verticale acuzate decît pentru campanile, cupole de bazilici şi imenşi pini avînd forma, uneori, a "ciupercii atomice". Şarmul acestui oraş este conţinut anume de orizontalitatea sa, de pitorescul pieţelor (Campo de' Fiori atrage prin mulţimea mirodeniilor şi ierburilor exotice), de coloritul faţadelor, de "machiajul" sters al acestora. Dacă priveşti cu luare aminte harta actuală a Romei, pusă pe vericală, nu se poate să nu observi că, marcată de zonele sale verzi din lateral, ea descrie prin centrul său istoric o uriaşă clepsidră. Or, trecerea timpului, încă din vechime, a fost închipuită anume prin scurgerea nisipului fin în interiorul unei crepsidre. Emoţionat şi vesel nu poţi să nu te simţi ca o particulă infinitezimală a acestui nisip - în interiorul ruinelor Romei antice şi vestigiilor aritecturale vechi şi contemporane... În încheierea acestor note fugare despre capitala Italiei doresc să spun că de cel mai mare folos, în intensul periplu roman, mi-a fost, printre altele, volumul bogat ilustrat şi comentat ROMA ghid turistic şi cultural (autor: Corneliu Obraşcu), produs de editura Artefakt.        

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Ligia Crosman 04/04/2007 09:11

mi-ai adus aminte de cetatea eterna, de bazilicile si muzeele vaticanului, am vizitat si eu santa maria in trastevere, san pietro in vincoli, de lanturile cu care a fost legat sfantul petru pe cand se afla in inchisoarea mamertin...despre roma sunt romane intregi de scris...insa nu am reusit sa vizitez catacombele si palatul lui nero, va trebui sa ma reintorc la roma....ligia

Andrei Vartic 02/04/2007 16:21

Cuuuum? Ai fost la Roma si nu ai fotografiat macar vreo 50 de statui de tarabostes?