O întrebare francă

Găsesc în Dilema Veche din Anul IV, nr.168 - 30 aprilie 2007 următoarea notaţie: 

● Bunicul meu de la Horezu a agăţat de copacii din grădină, folosind banda unei casete audio, nişte CD-uri de-ale mele mai vechi. CD-urile se învîrt toată ziua în adierea vîntului, reflectînd în toate direcţiile lumina soarelui şi protejînd astfel puii de găină şi bobocii de raţă de viclenele coţofene ce dau tîrcoale grădinii. Întrebare pentru Dan Popescu, Oana Tănase, Ştefan Tiron ş.cl.: a realizat bunicul meu o instalaţie de artă contemporană outdoor?! (M. C.).

Acronimul pus după cei trei coriferi ai artei contemporane se referă la ceilalţi. Eu încadrându-mă la "divizia" ăilalţi, mă pot da şi eu cu părerea. O voi spune franc: NU, intervenţia închipuită de bunicul de la Horezu nu are statut de instalaţie, în orişice caz ea aminteşte oarecum de gestul expunerii pe garduri a lăicerelor puse la uscat, a oalelor înfipte în araci, a farfuriilor şi cratiţelor din copacii Maramureşului... Cu câteva decenii în urmă excentricul şi enigmaticul Andrei Cădere (1934-1978), părintele "bastonului" conceptual, se încânta în faţa ţoalelor zdrenţuite întinse la soare, de pe gardurile de lemn de la 2 mai. Le considera "instalaţii" par excelence... Artistul consemna, de fapt, o poezie abisală, ancestrală şi mitică.  

Comments

[ion grigorescu]

Dragă Vladimir,
Dacă întrebarea ascunde o vicleană condamnare a artificialităţii artei contemporane atunci Nu, nu e o instalaţie, etc. Dar ce înseamnă artificialitate ? Înseamnă făcut să fie artă, spre exemplu, tablou, sau tapiserie cu subiect bucolic, păstori şi animale domestice. E clar că nimeni nu o să le folosească drept altceva, spre exemplu indicatoare de sex pentru toalete, ci o să stea intre alte mobile şi tablouri în mari camere cu iz muzeal. Să dau alt exemplu, trec de dimineaţă prin faţa bisericii italiene, pe trepte un tânăr cu o pancartă cu litere mari : Mi-e foame, fără semn de exclamare. Cu ambient cu tot e o instalaţie. După o oră mă întorc, nu mai e. Cineva l-a îndepărtat. Instalaţia s-a dezinstalat. A fost o performanţă. De sigur cei ce l-au îndepărtat i-au spus: nu fă asta aici ! cei care au zis ăsta nu e artist, ăsta vrea bani şi poate o fi chiar şi flămând, l-au expediat tot la galerie, în fine curatorii, ministerele culturilor, i-au zis dăm bani, dacă aplică la ICR, sau la departamentul cutare, completând formularul prin internet. Adică "politicile" acestor oameni şi instituţii sunt "arta să fie artă". Eventual "sgrafitti". Deci dacă arta atinge cumva sfera vieţii curente, asta facem cu toţii, nu e artă. In fine, învinuirea pe care i-o aduce chiar nepotul, (în subtext), e că bunicul nu a avut o intenţie artistică. Dar ce înseamnă intenţie, cine poate spune ce intenţionează ? şi artistică ? Criticii şi istoricii de artă mai vechi au găsit pentru artă cuvântul "expresie". Vă rog să intraţi la un magazin de artă, expresia curge şi se topeşte grotesc ca de pe un tort de îngheţată ţinut la soare. Să trecem pe la bunicul , expresia o fi, după descrierea verbală, şi îşi are un loc firesc, cu găinile, cu feroneria ce le ţine închise, etc. deci nimic greţos ca la magazin. Şi atunci mergem la MNAC, la "Obiecte sublime", expresia şi galeria, sublimul şi gusturile s-au schimbat. Da, este o instalaţie.Ion Grigorescu

[Raluca Ilaria Demetrescu]

Textul cu pricina nu este scris nici de Radu Gyr pentru ca autorul il pomeneste pe Radu Gyr ale carui versuri, in special din "Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!" au fost unul dintre punctele de rezistenta psihica din temnitele comuniste ale autorului. Deci autorul pomeneste despre Radu Gyr ca fiind una din amintirile sale, la fel ca si despre mai junele Andrei Cadere. Cine a scris textul totusi? E important si vreau sa stiu. Citeste-l si tu te rog pana la capat! Cat despre sceptic nu prea inteleg cum de recomanda texte pe care nu le-a citit. E lipsa de temeinicie. Crede-ma, am fost dintre tinerii pe care descoperirea dupa revolutie a literaturii de detentie i-a tulburat mult. In plus poezia lui Radu Gyr m-a bantuit atunci cand am descoperit-o.
Raluca

[Vladimir B.]

Textul minunat din care aflăm amănunte picante şi excentrice despre Andrei Cădere, în care e evocată preponderent figura lui Ion Barbu, este semnat după cum se vede, sau eu cel puţin aşa am înţeles, de Radu Gyr, "Însemnări pe calendarul meu". Nu pot decât să-i mulţumesc 'scepticului' pentru această sursă!!!

[Raluca Ilaria Demetrescu]

Textul acesta nu este de Ion Barbu ci despre Ion Barbu.Sunt pomeniti si Andrei Cadere cat si Radu Gyr. E un pic neserios sa recomanzi articole fara sa le citesti inainte. Cine a scris textul totusi? Sunt f interesata.
 

[gb]

Problema este cu mult mai veche inainte de a o descoperi Dilema Veche. Faptul ca inclusiv artistul se foloseste de hazard in arta sa este de indubitabil iar dadaismul a fost din ce in ce mai mult luat in serios. Daac e sa o luam ca in monitorul oficial abia cand niste oameni bine incadrati in fenomenul artistic o declara valoroasa ea poate fi recunoscuta ca valoroasa. In acest caz cei 3 e cam putin. E nevoie si de ceva colectionari pentru ca sa se poata paria pe valoaea ei. Cand isi va face si un public din randul maselor se poate spune ca este cu adevarat o arta valoroasa. altfel [url] Art is everything. http://www.members.lycos.co.uk/gabald/arta_teoretica.htm[/url]