Ce înseamnă Bienala de artă contemporană de la Venezia o ştie lumea întreaga. Este forul cel mai vechi din Europa, în care la doi ani odată se poate face un tur complet al panoramei artelor vizuale de pe întreg mapamondul. Pe de o parte se poate vedea reprezentativitatea unor ţări care au o prezenţă naţională în contextul Bienalei, iar pe de alta se propun o serie de proiecte programatice, expoziţii mediatizate ca simptome ale unor fenomene considerate extrem de importante pentru o perioadă dată. Ţări mai mari şi mai mici s-au alăturat de-a lungul a peste un veac pentru a proiecta conştiinţei publice mondiale felul în care vizualitatea defineşte specificul acestora. Există ţări care posedă în Giardinni propriul pavilion, altele – îşi permit să închirieze pe perioada Bienalei câte un sediu pentru materializarea proiectului. Ediţia din acest an, cea de-a 52-a, ne oferă o surpriză de proporţii, participarea Moldovei cu un artist din dispora moldovenească, Svetlana Ostapovici, curatoriată şi asistată de un grup de specialişti italieni. Artista, născută în 1967, este rezidentă în Italia din anul 1999. Între timp, susţine din abundenţă presa italiană, s-a ocupat de studiul mozaicului clasic etrusc, roman, şi în general de tradiţia acestui mediu artistic. Apărută din anonimat, pentru noi, aceasta reprezintă Pavilionul Republicii Moldova (RM) – pentru prima oară în istoria acestei Bienale – în sediul Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Palazzo Correr, Cannaregio 2214 (Campo Santa Fosca). De curând, Svetlana Ostapovici a expus alături de Igor Vieru la Galleria L'Agostiniana din Roma, unde a beneficiat de suportul Ambasadei Moldovei în Italia (aprilie-mai, 2007). Voi expune în continuare câteva idei care converg spre întrebarea din titlul acestor notiţe: 1. Mediul artistic din RM nu a propus nici o ofertă susţinută pentru a fi prezentată la Bienala de la Venezia; 2. Politica culturală oficială a RM nu a vizat niciodată participarea artelor vizuale la acest important for internaţional; 3. Diaspora moldovenească s-a pomenit mai convingătoare în raport cu managementul curatorial italian, decât instuituţiile oficale şi neoficiale din RM; 4. Participarea actuală a Svetlanei Ostapovici la Bienala de la Venezia este dovada clară şi univocă a falimentului şi ineficienţei tuturor instituţiilor de artă contemporană existente actualmente în RM; 5. Trebuie considerat că participarea RM la Bienala de la Venezia din acest an stă sub semnul lui „dacă voi nu aţi fost în stare, noi am făcut-o!”. Or, acest reproş trebuie să ne dea foarte serios de gândit, pentru felul în care vom gestiona prezenţa artei moldoveneşti în viitoarele ediţii ale Bienalei, dacă va mai fi cazul. Personal, cred că proiectul FEEL & CRASH ilustrează de-o manieră convingătoare, dar văzută dintr-o perspectivă externă, starea de derivă cronicizată a artelor plastice din actuala RM. Pentru o cunoaştere sumară a operei artistei Svetlanei Ostapovici, propun consultarea paginii: http://www.moldovavenice.com O versiune uşor modificată, şi cu titlul ales de redacţie, a acestui text a fost publicat în cotidianul TIMPUL.