Noua modă în materie de comportament în public este să asculţi manele la telefonul mobil. Asta poţi vedea, cel puţin în Bucureşti, oriunde. Şi ce este ciudat, această pasiune o observăm mai ales la femei, la femeile tinere. În special, la liceene sau la fetele strident îmbrăcate, proaspăt sosite de la ţară...dar nu e obligatoriu. Acum toată lumea are mobil, care mai de care mai sofisticat sau mai colorat. E o raritate mai degrabă să nu-l ai, decât să-l posezi. Dar de unde s-a născut tendinţa de a-l pune să şi cânte? Se pare că spaţiul public nu mai e demult al nimănui. Îl domină, în mod democratic, oricine şi oricare. De aceea, a face mobilul să polueze fonic a devenit chiar o treabă firească. Mai ales, în mijloacele de transport. Mobilul e aparatul de la care se pretinde deja orice, de la a stoca şi transmite date şi mesaje, până la a face şi expedia imagini, şi acum, iată – acesta e pe post de gramofon. Dar ce distanţă între aceste două lumi: cea care a inventat gramofonul cu pâlnie şi civilizaţia mobilului! Aşa cum gramofonul a ajuns să fie substituit de pick-up şi CD-player, portabilul zgotomos şi enervant, va ajunge, cred, un emiţător de parfumuri sonore, după gama cărora ne va face sau nu plăcere să răspundem apelantului... Căci dacă e un obiect personal, intim, de ce să facem paradă cu el şi să stânjenim prin prezenţa lui spaţiul public, pe cei din jurul nostru?
