Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

4 juillet 2007 3 04 /07 /juillet /2007 15:21

Cred că cel mai corpolent şi straniu festival de film din regiune este cel de la Moscova. Am tot căutat să citesc analize la consumarea acestuia în anul 2007 (21-30 iunie), şi parcă nici unele dintre comentarii nu m-au convins, nici informat pe măsura aşteptărilor n-am fost. Iată că azi a apărut în Kommersant o foarte interesantă şi pertinentă zicere a lucrurilor, sub semnătura lui Andrei Plahov - unul din jurnaliştii cei mai competenţi şi credibili din uriaşa mass-media rusă a ultimului deceniu. Tocmai pentru că autorul spune nişte lucruri despre situaţia de azi a felului în care se face selecţia pentru festivaluri, mi-am permis să tălmăcesc acest text în integralitatea sa.

                          Festivalul internaţional de film - în oglinda şovinismului şi masochismului

" Festivalul internaţional de film de la Moscova (FIFM) îmi trezeşte sentimente duale în permanenţă. Pe de o parte, eu particip la organizarea şi promovarea acestui eveniment cinematografic. De cealaltă, funcţionez ca un critic şi jurmalist, analizînd plusurile şi minusurile acestuia.

E deosebit de dificil să împaci numitele două optici, dar nu văd cum ar putea fi altfel. În acest an mi s-a propus să fiu în fruntea procesului de selecţie, şi asta într-un moment în care acesta ar fi trebuit să ia deja sfîrşit - dar în virtutea fenomenului continuu de restructurare a FIFM, selecţia încă nici nu debutase. Las altora să judece rezultatul, dar voi încerca aici să explic anumite principii.

Selecţionerii (Vladimir Dimitriev, Eugenia Tirdatova, Piotr Şepotinnik) s-au străduit să facă din situaţia dată un soi de experiment. Încă un motiv în favoarea acestuia a fost şi includerea în echipa noastră a finlandezei Kirsty Tykkulainen, care are o bogată experienţă în cinema - ca promotoare, diplomat şi actriţă. Ea a acordat un interviu publicaţiei Kommersant, sub titlul "Virginitatea unui film nu este mereu o virtute" (prezenţa altor calităţi nu ştirbeşte cîtuşi de puţin existenţa acesteia). Ea era de acord că standardul criteriului calităţii festivalurilor nu aduce neapărat rezultatul scontat, şi finalmente, pot ieşi nişte programe respectabile, dar plictisitoare. Eu personal consider că a venit timpul să încetăm a mai discuta despre festivalurile de tip A, şi despre faptul dacă se înscrie în acest grup festivalul moscovit sau ba. Specialiştilor le e demult limpede că genul acesta de clasificări alfabetice a devenit demult contraproductiv, şi, că cel mai important lucru este dacă festivalul se înscrie în industria cinematografică, gen Toronto sau Rotterdam.

FIFM mai are şi o obligaţie în plus - să corespundă imaginii megalopolisului Moscovei, ca una din cele mai impresionante capitale actuale ale Europei. Nici o altă capitală a Europei, în afara Berlinului, nu are un concurs de festival de proporţii. Pînă noul festival de la Roma se va pune pe picioare, Moscova are toate şansele să-şi arate, plenar, întreaga ţinută, măcar şi pe fundalul foarte optimist al emancipării pieţii cinematografice din Rusia.

Selecţionerii nu au avut timp să viziteze ţări cu tradiţii şi mode în cinema (America Latină, Răsăritul Îndepărtat), au fost nevoiţi să fie mai atenţi cu vecinii din jur. S-a dovedit, că există un strat foarte important cinematografic legat de spaţiul limbii ruse, sau adiacente acestei culturi, în Ukraina, Gruzia, Lituania, în Israel, în Iakutia şi chiar în Italia. Nu se poate vorbi neapărat de capodopere, dar e vorba de un cinema viu, interesant ca fenomen glocal (глобально-региональный феномен). Exact spre regiunile de limbă spaniolă se orientează festivalul de la San-Sebastian, dar asta nu-l împietează să habiteze în grupa A.

Mi-amintesc acum că anul trecut se iscase problema de a găsi un film autohton pentru concurs. A fost identificat unul în ultimul moment (celelalte au mers la festivalul de la Soci), acesta nu a luat nici un premiu, drept pentru care opinia publică a considerat că industria cinematografică nu a fost reprezentată corespunzător. În acest an în selecţia de bază au participat trei filme ruseşti. Două dintre acestea au fost premiate:  "Călătorie cu animale domestice", care a înhăţat un "Sfîntul Gheorghe de aur", iar - "Nimic personal" a Larisei Sadilova, premiul FIPRESSI. De astă dată s-a considerat că e ruşinos ca patru ani la rînd să încasăm premii (din cîte îmi amintesc, e vorba de doar trei, cu o pauză de un an). Situaţia în sine fusese comparată oarecum cu cea din perioada sovietică, cînd deşi se forma un juriu, premiile erau acordate sub presiunea ideologiei.

Masochismul naţional este reversul şovinismului. Dacă francezii suferă că de multă vreme deja nu au cîştigat Cannes-ul, nimeni nu arată acest lucru pe faţă. Iar dacă ar s-ar încununa de succes doi sau trei ani la rînd - sigur nu va face nimeni o tragedie din asta. Ei au o atitudinea foarte grijulie faţă de laurii aduşi din alte teritorii, şi în speţă, pe cei culeşi la festivalul din Moscova. Anume regizorii de frunte ai acestei ţări au venit în persoană la Moscova pentru a-şi prezenta filmele, fie şi în afara concursului. Cele mai intelectuale şi interesante conferinţe de presă le-au susţinut anume ei - Fr. Ozon, Pascale Ferran, Claude Lelouch. Iar ceea ce le lipsea acestor oameni la FIFM erau tocmai anumite structuri mai laxe, mai puţin formale, de comunicare, care trebuie să funcţioneze independent de A, B sau C. Iar în ceea ce priveşte grupa A, le pot spune celor îngrijoraţi că ea nu s-ar fi volatilizat;  Festivalul de la Moscova tocmai a primit acreditarea corespunzătoare de la FIAPF - Federaţia internaţională a producătorilor de film."

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

ligia crosman 11/07/2007 18:24

foarte interesant articolul despre Festivalul de Film   de la Moscova!
eu n-am mai vazut un film rusesc de nu mai stiu cand.
ciudat este ca filmele rusesti sau in orice caz cele din aceasta parte a lumii
nu prea ajung in cinematografele noastre.
 
eu una, mi-as dori sa mai vizionez si cate-un film venit de pe meleagurile cestea!: