Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

8 juillet 2007 7 08 /07 /juillet /2007 15:14

După demolările sinistre şi haotice din anii'80 cerul Bucureştiului se umpluse de macarale, de praf şi moloz. După două decenii "povestea" sumbră se repetă... Capitala anului 2007 este pavoazată de macarale care marchează zeci ş zeci de construcţii, întinse pe întregul areal al oraşului. Cam cum s-au întîmplat lucrurile în tenebroşii ani ce au urmat devastatorului cutremur din 1977 se poate urmări răsfoind pe îndelete albumul proaspăt ieşit de sub tipar, graţie editurii Compania, Bucureşti-Arhipelag, demolările anilor'80: ştergeri, urme, reveniri, volum semnat de Cristian Popescu. Volumul a fost editat de Adina Kenereş, care a beneficiat de sprijinul consultativ al istoricului Adrian Majuru. Un album făcut cu multă grijă, empatie şi cunoaştere îndeaproape a materialului. Formula de oraş-arhipelag va deveni şi ea antologică, căci defineşte şi explică cum nu se poate mai bine fragmentarea acestei urbe, în insule şi enclave adesea fără legătură între ele...

Despre demolările şi schimonosirile oraşului în deceniul de după 1980 au apărut de-a lungul anilor şi alte cărţi, elaborate cu o mai mare sau mai mică acribie şi rigoare ştiinţifică. Aceasta, semnată de Cristian Popescu, este mai înainte de toate un eseu fotografic, o arhivă de imagini, o comoară vizuală în care imaginile au fost păstrate aşa cum au îmbălsămat ele locuri, case, străzi, biserici şi unghiuri urbane ale Bucureştiului din anii din urmă ai paranoiei ceauşiste...În era Photoshop-ului această autenticitate este cu atît mai preţioasă, cu cît mulţi deja s-au obişnuit cu imaginea "sulemenită" şi pervertită de reclame şi noi construcţii ale Bucureştiului de azi...Realizate de peliculă de 35 de mm., imaginilea astea au un aspect frust, concret, documentar, nostalgic, cu mici defecţiuni pe alocuri. Dar pentru a face acest salt în timp, şi pentru a se putea reconstitui, imaginar măcar, topografia locurilor, autorul a revenit în actualitate, şi a fotografiat ceea s-a pus în locul demolărilor...Calea Văcăreşti este un fel de laitmotiv al întregii cărţi, căci era artera care lega centrul urbei cu mult-pătimita mănăstire, de la care artera şi-a luat numele. Imaginile în negru-alb, incluse în volum, pot ilustra de minune, cred, lumea colorată a romanului lui Isac Peltz, Calea Văcăreşti (1933). Acum Calea Văcăreşti (atît cît a rămas din vechea arteră) se încheie cu un imens şantier, unde se construieşte pe locul fostei mănăstiri un imens mall.  Aici părerea mea se desparte radical de cea a autorului eseului fotografic, care găseşte că: "Din fericire, nu s-a dat niciodată curs ideii groteşti de "reconstituire" a ansamblului de la Văcăreşti care agitase spiritele în 1991. La urma urmei, un mamut comercial nu modifică în mod esenţial peisajul unei pierderi irecuperabile..."(p.109). Personal, m-aş fi simţit infinit mai confortabil să răsfoiesc peste ani acest minunat album la umbra mănăstirii Văcăreşti, reconstruite, reînviate, decît în preajma mall-ului care creşte pe neprins de veste, vertiginos, ireversibil...     

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Vladimir B. 13/07/2007 09:46

...am ajuns aseară la lansarea volumului...era lume multă, deşi era sufocant în sala de cinema a Cercului Militar! Interesul pentru subiect - deduc - este mare, real, căci era şi tineret mult, dar şi oameni mai în vîrstă. Însă, cel puţin de la faza de la care am asistat eu, nivelul discuţiilor era submediocru, amatoresc, lălăit. Era un domn acolo, care zicea că preocupă de protejarea patrimoniului construit, care avea un ton jalnic, lipsit de orice idei. Păşunismul şi paseismul marcau discuţiile despre o carte care ar fi meritat o dezbatere mai "contemporană", mai vie, mai pe măsura "obiectului" editorial.   

Ligia Crosman 11/07/2007 21:44

...dar nu numai pentru cine iubeste comunismul!

Adina Keneres 10/07/2007 19:15



Editura Compania va invita


 
joi 12 iulie 2007, la orele 17
la Sala de Cinema a Cercului Militar National (CCA)
(intrarea prin Bulevardul Regina Elisabeta nr. 21)
 
la o intilnire cu arhitecti si istorici


in jurul albumului
 
 
BUCURESTI-ARHIPELAG
Demolarile anilor ’80 : stergeri, urme, reveniri
 
de Cristian Popescu
 
cu colaborarea lui Adrian Majuru
editor Adina Keneres   

 

scepticul 09/07/2007 13:32

Dar poate ca anumite demolari se justificau, dupa naucitorul cutremur din 1977, si multe zone erau irecuperabile?! Vacarestiul actual nu este decat o jumatate de pe vremea de dinaintea masivelor demolari...