Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

10 juillet 2007 2 10 /07 /juillet /2007 11:00

AUTOR: Robert Service - Communism's grim toll

"În pofida istoriei sale sîngeroase şi falimentare, sistemul acesta domină în continuare în anumite ţări ale lumii.

Cînd preşedintele Bush vorbea la dezvelirea la Washington a monumentului victimelor comunismului, anunţînd că în regimurile comuniste ale secolului XX au fost exterminate 100 milioane de vieţi omeneşti, acesta nu supralicita deloc numărul victimelor nevinovate, ci mai degrabă a subestimat cifra reală.

Cei care i-au furnizat preşedintelui aceste date le aveau doar parţiale. Numărul exact al celor dispăruţi în GULAG-urile sovietice, în lagărele de muncă din China (laogai ) sau în junglele cambodgiene nu se ştie cu exactitate nici pînă astăzi. Neîndoielnic rămîne faptul că nu doar exterminarea umană poate fi incriminată regimurilor comuniste. Dacă e să luăm la socoteală şi vieţile mutilate comise de comunism, numărul total al acestei statistici ar urca la miliarde.

În comunism jetfele erau împărţite pe "categorii". Erau unii care fuseseră ucişi cu bună ştiinţă, şi alţii, a căror moarte era provocată de politici sociale iresponsabile şi antiumane. De pildă, pînă astăzi de discută, în cercurile ştiinţifice, dacă foametea anilor '32-'33 a fost rezultatul tendinţei lui Stalin de a decima poporul ukrainean. Într-un fel similar, doar puţini dintre istorici sunt cei care consideră că Mao Tse-tung a condus China spre cumplita înfometare a masselor din anii '50 - recunoscută drept cea mai infiorătoare din istoria recentă. Cu toate astea, incompetenţa extremă a regimurilor totalitare în chestiunile coordonării sectoarelor agricol şi alimentar, este un fapt recunoscut ca atare de toată lumea.

Mai mult decît atît, comuniştii promovau o politică de discriminare a claselor "duşmănoase". Spre exemplu, tatăl lui Boris Elţîn - un simplu ţăran - a picat în dizgraţia puterii staliniste pentru că s-ar fi plîns de condiţiile proaste de muncă. Deopotrivă cu părinţii pe "lista neagră" nimereau şi copiii, tocmai de aceea tînărul Elţîn a trebuit să tăinuiască adevărul că tatăl său fusese supus represiilor - căci altfel şi-ar fi jugulat şansele de a ajunge inginer.  În Cambodgia lucrurile erau şi mai cumplite: toţi cei care purtau ochelari erau declaraţi "duşmanii poporului", şi se supuneau represaliilor.

Cînd vine vorba de jertfele comunismului, e necesar a se ţine cont şi de cei a căror libertate politică, confesională şi culturală fusese strîmtorată.

Chiar şi în ţările în care regimul dominant tolera formal existenţa altor partide, în realitate sistemul politic era marcat de unul singur - aşa era, de pildă, în RDG. Iar acolo unde biserica juca un rol important în societate (ca în cazul Poloniei), preoţii de teama sancţiunilor trebuia să se abţină de la critica ideologiei comuniste. În statele comuniste bîntuia cenzura - orice idee, în afara celor marxiste, era considerată duşmănoasă de autorităţi.

În statele democratice, cu guverne conservatoare, liberale şi socialiste, partidul comunist reuşea să funcţioneze fără restricţii. Existau, fireşte, şi excepţii. În Germania Federală partidul comunist fusese scos în afara legii în 1956, după ce acesta, asmuţit de la Moscova, a început a pune la îndoială existenţa însăşi a Republicii Federale. Iar în SUA, senatorul Joe McCarthy, a declanşat o adevărată "vînătoare de văjitoare", îndreptată contra comuniştilor şi si a simpatizanţilor acestora.

 Dar ceea ce în regimurile democratice reprezenta de regulă o excepţie, în statele comuniste devenea o normă - acolo libertatea se persecuta în mod sistematic. În aceste ţări se bruiau emisiunile de radio şi posturile TV străine. Autorităţile interziceau cetăţenilor dreptul la libera circulaţie. Pentru a-şi menţine puterea, comuniştii sechestrau popoarele într-un regim de "carantină", iar simbolul principal al acesteia a fost zidul Berlinului, prăbuşit de-abia în noiembrie 1989.

Un stat contemporan se întăreşte pe consensul şi susţinerea cetăţenilor săi. Acest fapt consolidează şi funcţionarea eficientă a economiei. Uneori şi ciocnirea publică a ideilor este benefică - ca şi principiu, dar şi ca rezultate practice. Tocmai de aceea, atunci cînd dictatorul comunist Enver Hoxha a declarat Albania primul stat ateu, pe termen lung, nu a făcut decît să accentuieze conflictele interetnice şi confesionale din societate.

Fără tăgadă, statele comuniste nu s-au copiat între ele. Nimeni nu va putea asimila regimul din Cuba, cu ale sale zgomotoase şi pitoreşti restaurante şi baruri, cu cel din Coreea de Nord. China epocii lui Mao, aşijderea, se deosebea de Polonia lui Gomulka, sau de Albania cea de sub Hoxha. Cu toate acestea, în  ţările unde regimul comunist a avut o existenţă mai îndelungată, caracteristile sale esenţiale deveneau similare.

Mai trebuie subliniat, că acţiunile antiumane ale veacului XX nu erau înfăptuite doar de comunişti. Adolf Hitler a exterminat evrei, rromi, homosexuali şi suferinzii mintali din spitalele celui de-al Treilea Reich. În comiterea genocidului anului 1994, din  Rwanda, comuniştii nu au avut nicio tangenţă. Iar poluarea pădurilor cambodgiene şi vietnameze cu defoliantul Agent Orange trebuie pusă pe seama forţelor aeriene ale SUA.

Finalmente, "războiul rece" a fost cîştigat de Occident - fapt datorat deloc într-o mică măsură şi lui Mihail Gorbaciov, şi politicii sale de reformare a URSS. În ziua de astăzi comunismul este discreditat peste tot locul, iar noul memorial din Washington, este o ofrandă adusă jetfelor acestuia.

Cu toate astea mai există state comuniste: China, Cuba, Coreea de Nord, Vietnam. Acest adevăr l-a ocultat Bush din alocuţiunea sa. El a ratat şansa de a spune lumii întregi ceea ce este pentru toţi o evidenţă: sistemul de lagăre de muncă chinezeşti există şi astăzi. Iar oamenii devin victime ale acestora. Regimul care funcţionează acolo este chiar mai atroce decît cel ce a făcut faima GULAG-ului sovietic: autorităţile chineze nu doar izolează lumea în acele enclave, ci şi supun oamenii la nişte reeducări şi metode cumplite.

China este unul din cei mai importanţi parteneri ai Occidentului, tocmai de aceea guvernele noastre, precum şi mass-media încearcă să aibă o atitidine mai "moale" faţă de acest stat. Dar nu trebuie uitat nicidecum: dintre marile puteri ale lumii anume în China se perpetuiează cel mai atroce regim represiv".

**************************************************************************

Traducere de Vladimir Bulat

Robert Service este profesor la St.Antony's College de pe lîngă Oxford University, specialist în istoria Rusiei. Ultima carte apărută a acestuia este Comrades!: A History Of World Communism, Harvard University Press, 2007.         

   

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires