Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

15 août 2007 3 15 /08 /août /2007 16:53

Marele cinema românesc

Corespondenţă de la Locarno (fragment) de Andrei Plahov

„Ceea ce a devenit Agentina pentru America Latină, apare acum România pentru Europa de est. Mai exact, o Mekka a cinematografiei. Iar pentru lumea apuseană – o ţară foarte la modă, în sens cinematografic se înţelege, dar poate, nu numai. Gloria descoperii noului cinema românesc se atribuie festivalului de la Cannes, care chiar a contribuit într-o mare măsură la acest succes. Dar nu de unul singur. Acum patru ani premiul special al juriului de la Locarno a fost decernat filmului lui Călin Netzer, Maria, iar Diana Dumbravă, care a deţinut un rol principal în acest film, fusese recunoscută drept cea mai bună actriţă. La acea dată, românii încă negratulaţi de mari premii, au chefuit întreaga noapte. Acum, cînd la Cannes Cristi Mungiu a făcut KO pe însuşi fraţii Coen, cultul pentru filmul românesc s-a închegat definitiv. Jurnaliştii de la Locarno au prins deja a glimi: de acum înainte poţi rata orice film, fie franţuzesc, fie american, dar unul românesc – nu ai voie. Şi asta în condiţiile în care filmul din această ţară nu-şi avea pînă de curînd propria imagine, nu poseda o şcoală, şi era considerat printre cele mai slabe cinematografe din regiune.

Şi de bună seamă, toţi jurnaliştii s-au prezentat la proiecţia filmului Restul e tăcere, a lui Nae Caranfil. Acest regizor a turnat deja cîteva co-producţii cu buget ridicat, împreună cu francezii, printre care unul cu participarea unor vedete ca Charlotte Rampling. Această nouă realizare este un film istoric în centrul căruia se situează pionierii cinematografului autohton, care la începutul secolului al XX-lea au realizat un veritabil blockbaster al timpului, Independenţa României. Atunci, în 1911, cînd se sărbătoreau 35 de ani de la obţinerea independenţei faţă de autoritatea turcească, filmul a încercat să reconstituie complicatul mecanism al relaţiilor dintre Rusia şi Turcia, al cărui rezultat a fost încolţirea ideii României Mari, iar Bucureştiul devenea şi se simţea ca un Paris al estului, precum şi centrul decandenţei bizantine. Această piesă de arhivă a fost şi ea proiectată la Locarno, ca mărturie a unei vechi tradiţii, iar noua producţie – ca o reflecţie a cinema-ului românesc asupra propriei istorii.

Trebuie să o recunoaştem, jurnaliştii au fost dezamăgiţi de piesa românească aflată în concurs. S-au convins că şi în România se fac filme comune, şi că acolo există regizori mai puţin talentaţi, dar capabili să atragă bugete considerabile. Acest fapt însă devine aproape irelevant. România ca ţară şi ca producătoare de cinema a reuşit şă-şi demonstreze deja ambiţiile. Chiar dacă trofeul Leopardul de aur i-a trecut printre degete, totuşi, Leopardul viitorului, pentru cel mai bun scurt metraj, a plecat anume în România. Din acest moment, ţările vecine – Bulgaria, Albania, Ukraina, ca să nu mai luăm la socoteală şi Moldova, cu care este înrudită, s-au cutremurat: poate emanaţia miracolului românesc va ajunge şi în grădinile lor? Cu mare interes urmăresc evoluţia fenomenului românesc ungurii, al căror stagiu festivalier este incomparabil mai bogat (dar care niciodată nu au obţinut victorii la Cannes), dar şi foştii jugoslavi, cu favoritul de altădată al Cannes-ului, Emir Kusturica. În acest răstimp, curatorii festivalelor îşi răsucesc gîtul în căutarea şi stimularea viitoarelor mode cinematografice. Unde să se afle acestea: fie iarăşi în Balcani şi în bazinul Mării Negre, locuri cu profunde schimbări, fie într-un alt loc uitat de Dumnezeu, de felul Moscovei?”.       

Traducere de Vladimir Bulat

 

******************************

P.S. E îmbucurător că o ţară cu o foarte puternică tradiţie în materie de cinema urmăreşte şi apreciază noul val al cinema-ului românesc, proaspăt ieşit din găoacea 'istorismului' păgubos, a folclorismului steril şi a ecranizărilor făcute, cel mai adesea, în pripă şi neconvingător! NU?  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Oleg Mutu 22/08/2007 20:35

Ma bucur sa vad si aprecierea rusilor la adresa cineastior din Romania,
din pacate critica din romania nu isi asuma asemenea pareri transante.


Merci,

Oleg Mutu  


Laurentiu Bratan 19/08/2007 16:48

salut v.,incontestabil, filmul lui mungiu e foarte bun. la felde incontestabil filmele lui cristi puiu si al luiporumboiu sunt foarte bune. si chiar cel al luinemescu (asa neterminat, cum e el) e foarte bun.dar cu toate astea, nu pot sa nu recunosc cacinematografia romana e pur si simplu intr-un con delumina, intr-un context favorabil. si ca un premiumare poate sa nasca o moda si, daca e moda, atunciatrage alte premii mai mult sau mai putin meritate.sa fim serosi: cinematografia romana produce incontinuare foarte putin (cca 15 filme pe an, in uniiani doar vreo 10!), si foarte prost - uita-te la masade filme gen nicolaescu, pita, margineanu, carmazan,blaier... care sunt de neprivit si pe care se ducbanii publici! e o rusine! problema grava e ca asteacumplit de proaste reprezinta 80% din productiaromaneasca, dar asta nu se vede la festivaluri, pentruca ele, evident, nu ajung acolo. dar daca analizamcinematografia romana corect si fara sa ne imbatam cugloria ei din ultimii 2-3 ani, vedem ca lucrurile nusunt asa de roz...pentru ca lucrurile sa devina ceva mai roz, trebuiescschimbari structurale. iar pe astea foarte putini cuputere de decizie vor sa le faca, din pacate.cam asta cred eu...l.

scepticul 18/08/2007 12:09

poate ca lucruri asa frumoase nu pot fi citite decit pe bloguri?
http://www.gandul.info/cititori-blog/blogurile-zece-ani-coasta-presei-traditionale.html?3937;884246

diana 18/08/2007 11:19

bravo, ligia:)

ligia crosman 18/08/2007 09:12

intr-o seara, nu la foarte mult timp de la decernarea premiilor la Festivalul de Film de la Cannes, ultima editie, cea la care Cristian Mungiu a castigat Palm D' Or-ul, am fost invitata la o reuniune la Ambasada Italiei de catre un diplomat (atasat cultural) pe langa Ambasada Italiei, daca-mi aduc eu bine aminte, nu cunosc persoana foarte bine, e doar o cunostinta.
dar asta nu are importanta.
tot ce vreau sa spun este ca s-a discutat atata despre problemele Romaniei, despre pensionarii care n-au ce manca, despre copii strazii care fura, despre referendumul care tocmai avusese loc, numai si numai aspecte sociale sau politice cu conotatii  negative.
eu am tacut,  nu prea aveam contraargumente.
dar la final, cand reuniunea a luat sfarsit, le-am spus pe un ton, cat se poate de politicos, ca ar trebui sa incheiem totusi pe un ton optimist si sa ne aducem aminte ca  Romania a oferit, in ultima vreme,  cateva surprize formidabile, ca de exemplu castigarea marelui trofeu la Festivalul de la Cannes ca sa nu mai zic de celalalt premiu, cu filmul lui Nemescu, evenimente de care nimeni, ''ciudat lucru'', nu a pomenit nimic in discutia de fata desi acest festival tocmai a avut loc si a mai avut si un impact rasunator.
vreau sa spun ca a fost ca o lovitura sub centura.  nimeni nu se astepta ca cineva sa evidentieze un fapt pe care ei il cunosteau foarte bine dar pe care l-au trecut sub tacere cu buna stiinta.
nu le-a convenit deloc ca s-a gasit cineva care sa-i deranjeze mentionand si aspecte pozitive cu privire la tara noastra.
erau vizibil deranjati.
apoi o persoana a adaugat ca noi, romanii, avem tendinta sa ne victimizam, exagerand intotdeauna.
ne tot lamentam ca ne-au calcat in picioare atatea imperii de parca am fi singurii, de parca ei, italienii sau alte popoare nu au avut de infruntat atatea imperii!
cu siguranta, le-am raspuns eu, ca v-ati confruntat cu atatea probleme de-a lungul istoriei dumneavoastra dar exista certitudinea ca n-ati trait 50 de ani sub comunism.
le-am zis-o!
au ramas, de data asta, fara replica!
  
ligia