Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

8 octobre 2007 1 08 /10 /octobre /2007 09:57

E greu să ţii pasul cu timpul. De fapt, e imposibil. Toamna a venit rapid, dar vara nu se dă dusă prea uşor, zilele însorite ne mai fac bucurii, iar florile parcă au renăscut după o vară toridă şi fără apă. Un drum spre litoral este prea-bine-venit în aceste zile. Plajele sunt pustii, mai conservă mizeria lăsată de muşteriii nerecunoscători, iar pescăruşii vociferează strident, sfâşietor. Am constatat că există mai multe feluri de pescăruşi, au talii de mărimi ce diferă, penetul lor jonglează în varii nuanţe de gri, chiar şi felul de a plana este în mai multe chipuri. Am stat minute în şir să urmăresc o bătălie a unui stol de pescăruşi, după ce unul găsise în iarbă o gogoaşă veche. Apăreau ca din senin, unul după altul, în speranţa de a obţine o firimitură din pradă. Astfel, am remarcat că şi comportamentul acestei păsări răpitoare diferă de la o specie la alta. E limpede marea în octombrie. Şi poate peştii sunt mai puţin deranjaţi. Se spune că e vremea în care se pescuieşte cel mai bine chefalul. Dar la cherhanaua Popasul pescarilor nu am găsit din păcate midii natur, deşi se spune că acesta e printre singurele locuri de la litoral unde găseşti mereu scoici proaspete, pescuite în fiecare zi din mare. Eu am găsit două aduse de apă la mal. Până la urmă ne-am decis pentru o porţie de icre de ştiucă, cu ceapă şi lămâie, şi pentru o bucată de calcan. Vinul casei, Aligoté, era sec şi se potrivea de minune cu calcanul frip pe plită. Piesajul era încântător, cu plaja marcată de câteva bărci verzi, de plase puse la uscat şi de romanticii care se plimbau prin covorul de scoici, pietre şi alge aruncate de valuri. A mânca chiar pe mal în octombrie, la câţiva metri de apa mării, înseamnă să te lupţi cu timpul, să nu fii de acord cu frigul care-ţi intră în oase, cu briza venită din larg, care te face să te zgribuleşti zdravăn, şi vrei să amâni seara, ce se lasă neîndurător cu întunericul ei. Marea rămâne aceeaşi, dar tu nu o mai vezi, îi simţi doar parfumul. Şi strigătele pescăruşilor.    

Marea la Eforie Nord...

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

hard-candy 02/11/2007 11:42

''Nu  sucomba sub povara realităţii, nefiind totuşi atît de slab încît să n-o poată suporta; dimpotrivă, era prea puternic, dar această putere era la el o boală. Indată ce realitatea îşi pierdea calitatea de stimulent, se trezea dezarmat; în aceasta consta răul din el ! Era constient de acest lucru chiar în prezenţa stimulului şi în această conştientizare stătea răul.''