Poate fi morala mai presus de lege? Cam această chestiune o pune pe tapet Nikita Mihalkov în noul său film, 12, a cărui premieră mondială a avut loc în 7 septembrie la Festivalul de film de la Venezia*. E un film făcut în mare grabă, în pauza survenită în procesul turnării filmului Soarele înşelător 2. Dar pare a fi unul din cele mai alerte filme ale sale, iar în complexitate îl asemuiesc cu genialul Cinci seri. Este un film tipologic, analitic, angoasant. Despre ce e vorba? 12 juraţi sunt realmente ferecaţi într-o sală de sport (sic!), pentru a lua o decizie fermă: este sau nu vinovat de uciderea tatălui săi vitreg un june cecen de 18 ani (rămas orfan în timpul ostilităţilor din Cecenia), împotriva căruia s-a pronunţat justiţia rusă. La masa convorbirilor se aşează 12 bărbaţi de vârste, profesiuni şi mentalităţi diferite - pentru a formula sentinţa finală. Din primul foc 11 dintre ei votează - vinovat. Unul dintre aceştia spune însă - nevinovat. Din acest moment începe nebunia confruntărilor, dezbaterilor, argumentărilor, altercaţiilor verbale...Începe analiza societăţii care, se pare, nu mai are principii morale, ci doar compromisuri, cinism, duritate, alienare, necredinţă. Fiecare dintre personajele aduse în jurul mesei reprezintă câte o falie a acestei societăţi. Marea problemă a acestui film va fi traducerea cât mai fidelă a monologurilor (majoritare) şi dialogurilor (sporadice). Căci ele sunt foarte tăioase uneori, melancolice alteori, dar şi analitice câteodată...Cert este că acel tehnocrat (care a vândut, după spusele lui, o invenţie unei importante firme occidentale - prezentă în fiecare al doilea telefon mobil) a reuşit să contrabalanseze dezechilibrul iniţial în favoarea deciziei sale, făcând până la urmă ca toţi cei prezenţi să voteze pentru adolescentul cecen, că nu şi-a asasinat tatăl vitreg. La un moment dat personajul jucat de însuşi Mihalkov (fost ofiţer al forţelor speciale!), afirmă că în puşcărie băiatul va avea mai multe zile decât la libertate, căci va fi vânat de cei care au săvârşit în realitate omorul! Şi-l vor lichida. Dar cine să se ocupe de protecţia lui? Nimeni dintre cei prezenţi nu pare dispus să-şi dedice timpul, relaţiile, inteligenţa pentru ocrotirea acestuia. Nimeni. Fiecare invocă motive. Băiatul e pus în libertate. Ajunge în stradă. Fără nimeni lângă el. În afara creatorului acestui film. Dar poţi, oare, avea încredere într-un artist? Ce lăsăm pe seama moralei, a bunului-simţ, şi ce ocrotim prin lege? Şi câtă asanare morală poate garanta justiţia în general?
* filmul a fost "răsplătit" cu Leul de Aur al cinefestivalului. Va fi acesta un argument destul de solid pentru distribuitorii români pentru a-l aduce pe ecranele noastre?
