Despre Booker-ul rusesc...

O lume întreagă urmăreşte cu interes în fiecare an finala Booker Prize-ului britanic, dar puţină lume ştie că şi Rusia cu ambiţiile ei uriaşe din ultimii ani a preluat, prin franciză probabil, ideea de Booker literar şi îl acordă începând cu anul 1992. Premiul este unul din cele mai prestigioase, şi se acordă celui mai bun roman scris în limba lui Bunin, Dostoievsky, Cehov şi Ana Ahmatova. Anul acesta a fost o luptă crâncenă - nu că în alţii nu ar fi fost la fel - dar până în ultima clipă surpriza a rămas surpriză! Nu mai departe decât chiar aseară unul din finalişti, Alexandr Ilichevsky, mi-a atras atenţia prin titlul romanului său, Matisse, lectura căruia am şi început-o. Dar mare mi-a fost mirarea când am aflat că preferinţele juriului s-au îndreptat tocmai spre această lucrare. Toată lumea a apreciat această scriere romanescă, omagiu viu adus unui curent aproape necunoscut în afara graniţelor Rusiei, metametaforismului. Într-un interviu acordat publicaţiei Vglead (Privirea), proaspătul câştigător al Booker-ului (născut în 1970) vorbeşte cu pasiune despre metoda sa de lucru, despre romanul ideal, simetria şi asimetria textului, despre lucrul cu metafora...despre "gândirea nudă".  "Am scris mult timp poezie - şi am tot continuat până când aceasta a devenit o metaforă a prozei, iar apoi - şi în plan grafic - s-a transformat în proză. În acelaşi timp, mi-a devenit foarte clar că poezia nu mă va părăsi niciodată. Într-un fel sau altul, periodic, simt nevoia să mă ating de poezie, în scrierea romanelor am stringentă nevoie de ea, tot astfel cum un astronaut recurge la salturi, spre a levita de-asupra suprafeţei selenare. Influenţa metametaforismului este pe cât de evidentă, e în aceeaşi măsură - misterioasă. Nu poţi avea o atitudine analitică faţă de metametaforism. Este mai mult sau mai puţin lesne să identifici doar viziunea despre lume. În acel sens profetic în care scriitorul / poetul încearcă să educe în Om conştiinţa despre ireversibila şi neaşteptata schimbare a lumii", explică Alexandr Ilichevsky câte puţin din felul lui de a gândi când scrie, în interviul citat. Oare când va veni vremea în care editurile noastre vor încerca să descopere şi alţi vectori literari decât cei care fac rating-uri, best-sellers etc.? Să descopere şi să ofere culturii române scriitori buni, care scriu minunat, care-şi pun probleme cu adevărat actuale, profunde şi autentice, irigate de o erudiţie temeinică, de o cultură solidă...Scriitori fără morgă, clovnerie, obrăznicie. Cred cu tărie că avem o viaţă prea scurtă ca să ne-o mai irosim citind literatură de consum, condimentată de conjunctură, argou şi lipsă de idei...