Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

22 février 2010 1 22 /02 /février /2010 10:20

Elena Murariu, desene, 2006

După Duminica Ortodoxiei găsesc de cuviinţă că este minunat să vorbeşti despre semenii tăi! Despre cei de azi, şi cei de altădată.

De data asta vreau să vorbesc despre prietena mea de aproape 20 de ani, iconara şi restauratoarea de biserici, Elena Murariu. Dar şi despre minunata pictoriţă şi mărturisitoare a lui Hristos, Olga Greceanu (1890-1978).

Pe Elena Murariu am cunoscut-o în chiar primele săptămîni de cînd am ajuns în Bucureşti, în toamna a anului 1990. Aflasem, pe căi ocolite, că lucra pe şantierul de la faimoasa biserică-catholicon Sfîntul Nicolae, de la Curtea de Argeş, monument de arhitectură din secolul al XIV-lea, ale cărui picturi oglindesc relaţia Ţării Româneşti cu Constantinopolul acelei vremi, de unde s-au şi inspirat: model pentru ea a fost Hagia Kariye-Chora, zidită, pictată şi împodobită cu uimitoare mozaicuri în prima jumătate a celui de-al XIV-lea veac...Ei bine, faptul că Elena ostenea pe schelele acelui monument unic în spaţiul nostru, mă umpluse de încîntare şi respect. Dar nu am reuşit ajunge eu însumi pe acele schele decît după mai mulţi ani. Oricum, de-a lungul timpului am urmărit-o pe Elena aducînd pe lume icoane minunate, de Dumnezeu insuflate, iar în 2004, după o elaborare de 12 ani, a adus icoana lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care e acum la mănăstirea Putna. Această icoană a fost adusă aici şi sfinţită de însuşi Patriarhul Teoctist, fiind menită închinării la locul de veci al ilustrului înaintaş şi domnitor. De atunci, Elena lucrează la icoana Sfîntului voievod Contantin Brâncoveanu cu fii săi, meditînd îndelung şi profund la drama acestor creştini, decapitaţi de musulmani în acel îndepărtat şi torid august al anului 1714, la Stanbul...În nenumăratele sale schiţe, desene, icoane, vedem podoabele de mare preţ ale jertfei acelor martiri, care au arătat unirea lor adevărată cu Hristos, prin sîngele mărturisirii şi a bucuriei harice. În 2009 Elena a pornit lucrul la cele 4 icoane împărăteşti ale bisericii-cenotaf* din curtea Palatului Cotroceni, ctitorie a Cantacuzinilor. De curînd a încheiat lucrările de restaurare la bolniţa mănăstirii Bistriţa, o bijuterie picturală din cel de-al XVI-lea veac, o altă mărturie a legăturilor care existau între bisericile răsăritene, căci acea frescă atestă subtile şi trainice influenţe din aria balcanică, sîrbească în speţă. Acum, ea împreună cu echipa sa, lucrează la bisericuţa din satul folcloric Vioreşti, document al sensibilităţii "vătafilor de plai" din acele locuri vîlcene din evul mediu tîrziu.

Am meditat adesea, şi acum încerc acelaşi discret efort, în dorinţa umilă de a înţelege minunatul ataşament al Elenei faţă de pictura de extracţie bizantină, la uşurinţa cu care reuşeşte să discearnă autenticul şi stîngăciile totodată, specifice acelei picturi şi expresiilor ei plastice (uşurinţă asta este, riguros vorbind, proiecţia şi rezultatul unui studiu şi analiză de vreo 3 decenii); la capacitatea de a dialoga cu zugravii de atunci, cunoscuţi şi anonimi; la intuiţia de a le înţelege ruga, abstinenţele, strădania şi tehnicile de zugrăvire. Ţine, cred, de natura omului să fie între vremuri, atemporal, sau chiar supratemporal. Să poarte un dialog de la egal la egal, firesc. E un lucru rar, foarte preţios şi evident, nu ţine doar de voinţa noastră. E un dar! Să fii alături de astfel de oameni e un privilegiu suprem, şi ţine de realitatea suprafirească a ceea ce susţinea cîndva, un bătrîn părinte care, întrebat fiind ce este o icoană, a răspuns prompt, fără ezitare: tu, eşti icoana mea! Este, poate, definiţia cea mai plenară şi încăpătoare a esenţei iconice, care nu ţine nicidecum de reprezentare, ci tocmai de puterea harică. 

Olga Greceanu este marea dezvăluire a ultimilor ani, la care a contribuit în bună măsură și moştenirea ei scrisă, acum au apărut Meditaţii la Evanghelii, la editura Sophia. Volumul însumează 47 de predici, din care 37 provin din arhiva Arhimandritului Benedict Ghiuș, care i-a fost duhovnic. Prefaţa, datele bio şi bibliografice, precum şi referinţele critice aparţin neobositei Adina Nanu.

Scriitura predicatoarei -- care a fost singura femeie din România care avea binecuvântarea a doi Patriarhi, Nicodim şi Iustian de a vorbi în faţa altarului -- este captivantă, subtilă, curgătoare, fără fasoane teologale, dar nu mai puţin profundă, înţelegătoare. Realitatea celor descrise şi tîlcuite este una trăită, vie, veridică. Descrierea genezei invidiei, făcută de Olga Greceanu, mi se pare exemplară: "Încearcă diavolul şi, din nenorocire pentru noi, reuşeşte. Eva prinde în inima ei aceeaşi intenţie ca a diavolului: să se ridice contra lui Dumnezeu. Se trezeşte chiar dorind să fie la fel cu Dumnezeu. Aceleaşi sentimente pe care le-a nutrit diavolul. O păcăleşte pe Eva, îşi bate joc de ea. Vine ca şarpe şi o ademeneşte, şi Eva, din iubirea pe care a avut-o pentru Dumnezeu, cade până la invidie şi până la dorinţa de a fi şi ea ca Dumnezeu. Invidia naşte ura, naşte duşmănia (subl. în text). Şi astfel găsim duşmănia la începutul lumii. Cei dintîi copii ai pământului, Cain şi Abel sunt victimele acestui Satana. Cain omoară pe Abel din invidie, din duşmănie şi apoi, generaţie din generaţie, omenirea se trezeşte tot timpul în luptă cu acest sentiment de duşmănie -- fără să cunoască vreo evoluţie istorică -- fie că [tu] nutreşt[i acest sentiment] faţă de altul, fie că altul îl nutreşte faţă de tine. Aceasta este originea duşmăniei, a vrăjmăşiei".(pag.49). Şi iată un gând despre bunul nume şi renume: "Lazăr e numele din parabolă, dar oricare din noi, care răbdăm în suferinţă, avem de pe acum numele nostru pe buzele lui Iisus. Oricare dintre noi care L-am mărturisit în viaţă ştim că vom fi mărturisiţi de El. Avem o datorie. Acest nume să ajungă curat, căci altfel nu-l poate pronunţa Fiul lui Dumnezeu. Când se va împlini lucrarea noastră de la moarte la viaţă, când vom fi în faţa Judecătorului, ne va întreba: "Care îţi este numele?". Şi-l vom spune, dar noi avem de dat secoteală de două nume: acela de la Botez, acela cucare închei rugăciunile mele şi care-l înscriu în acatist şi în pomelnic, dar mai am un nume: creştin. În adevăr, aceasta e un nume. Şi mă numesc astfel în Numele lui Hristos. Îl port eu: creştin, de la Hristos. De ce port acest nume? Ca să-L mărturisesc pe Hristos, ca să arăt că e religia cea adevărată şi să fac cinste numelui pe care Iisus mi l-a împumutat. Să I-l fac cunoscut, aşa cum Fiul a făcut cunoscut Numele Tatălui. "Tată, Eu am făcut cunoscut oamenilor Numele Tău..." (pag. 239). Sublim! Pe alocuri, apoftegmele ei amintesc de scrierile lui Eftimie Zigabenul.
 
Vremurile sunt sub noi, vin şi se duc, păcatele noastre sunt aceleaşi, endemice, de la începutul lumii, până la judecata cea de pe urmă. Dar boalele astea le putem vindeca vorbind despre aproapele noastru, despre succesele şi bucuriile lui, despre cei care sunt între acestea, alături de noi şi întru de cele de Sus!  

Imagine: Elena Murariu, Tălharul cel Bun, primul locuitor al Raiului... peniţă, hîrtie, foiţă de aur, 

* pentru că nu este vorba de o restaurare, reconstituire sau copie a vechii biserici, ci de o sugestie a aceleia, care urmăreşte totuşi întocmai traseul liniei de călcare iniţiale.        
    

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Vera P. 25/02/2010 07:30


Foarte frumos comentariu!

O sa caut cartea Olgai Greceanu. Multumesc de semnalare.


adriana 23/02/2010 21:03


Primiti aici alaturi si o convorbire odihnitoare cu parintele staret Tadei de la Vitovnita inregistrata candva in 2002 la manastirea Kovilj, putin inainte de adormirea parintelui: Partea 1/6
http://www.youtube.com/watch?v=tv4tNqRIMl8&feature=related , cu continuare pe YouTube. Am aflat-o ieri de la
Simina Ioana in http://groups.yahoo.com/group/forum_sambata/ .

Pentru vorbitorii de limba engleza linkurile incep de la http://www.youtube.com/watch?v=Vj3ULugb5A4 si am mai descoperit cateva
apoftegme la http://www.orthodoxengland.org.uk/pdf/thaddeus.pdf de care sper sa va bucurati.

Doamne ajuta!