Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

19 juillet 2011 2 19 /07 /juillet /2011 17:27

DSCN7179.JPG

Am primit o veste proastă: amica noastră Karin Schuller-Procopovici (n.1954 - 11.07.2011) nu mai este.

Vestea aceasta m-a tulburat profund, pentru că am fost apropiaţi de cuplul Karin Schuller-Procopovici-Radu Procopovici, chiar dacă sunt cîţiva ani de cînd nu ne-am văzut.

 

Ne-am cunoscut în iulie 2002, cînd i-am vizitat la Köln, am stat la ei cîteva zile, timp în care am avut în Radu un ghid greu de egalat...iar cînd ajungeam acasă Karin devenea mama noastră cea bună. Chiar în a doua zi a sosirii noastre în urbe ne-a dus la Ludwig Museum, unde funcţiona de mai mulţi ani în calitate de curator şi arhivar al secţiei de fotografie a muzeului (inclusiv, The Agfa Collection). Ne-am dat repede seama cît este de respectată în această instutuţie, şi apoi am aflat de numărul mare de expoziţii şi cataloage pe care le-a organizat şi scris/redactat. În materie de istoria şi arta fotografiei era un profesionist de înaltă clasă, şi asta într-o ţară în care rigoarea, documentarea exhaustivă,  profesionalismul, statistica şi acurateţea redactării sunt proiectate la cel mai înalt nivel. Karin era un intelectual de rang superior, dar rămînea mereu un om modest, simplu în comunicare, fără morgă şi asperităţile specifice semidocţilor...Îşi ştia locul şi rostul. Dar era un om suferind, deşi nu o arăta pe faţă. Avea probleme de locomoţie, şi nu numai. Cu toate astea - era cuceritor de vioaie, atentă, prietenoasă, devotată valorilor curtoaziei, familiei şi eticii. În materie de artă şi literatură era la curent cu tot ce conta, şi era valoros; de la ea am aflat întîia oară despre Alain de Botton, de Jean-Henry Fabre, de minunatul fotograf Ulrich Tillmann, cu care era bună prietenă şi colaboratoare la diverse proiecte ale artistului...despre fantastica producţie de fotografie italiană, care s-a făcut în era numită Risorgimento (1845-1870) etc.

 

La Karin am mîncat cele mai delicioase brînzeturi, dintre cele mai rafinate - existente în Germania. 

Sunt copleşit de realitatea crudă, că trebuie să povestesc despre aceste lucruri frumoase la timpul (deja) trecut, că acestea nu mai ţin de prezenţa vie a omului care a împărtăşit atîtea şi atîtea cu noi. Fie şi de la distanţă. 

 

La finalul acestor rînduri îndoliate, doresc să povestesc despre pasiunea empatică (şi magică) a lui Karin pentru insecte, pe care a moştenit-o de la nimeni altul decît etnomologistul Jean-Henry Fabre (1823-1915). Acestuia i-a dedicat un pasionant studiu, intitulat Wunder der Wirklichkeit (Minunile realităţii), într-un catalog al unei expoziţii de fotografie organizate în Vlissingen (Olanda), în vara lui 1997. Fabre a fost un punct de inspiraţie şi determinare pentru trei minunaţi fotografi (Bettina Gruber, David Smithson, Ulrich Tillmann), care au înţeles de o manieră profundă, dar nu mai puţin critică, pasiunea lui Fabre pentru insecte şi pentru lumea organică în general. În textul său Karin a inserat imaginea unui scarabeu din porţelan pictat (de "Rosenthal"), din anii'30 ai secolului XX (pag.12), arătînd astfel şi prezenţa sublimată a lui Radu, cu care îl indentifica în viaţa de zi cu zi...În această cheie trebuie înţeleasă dedicaţia pe care ne-a făcut-o Karin, pe o pagină a catalogului despre care am vorbit - la prima noastră despărţire, atunci, în vara lui 2002. Acum această dedicaţie capătă - horribile dictu - valoare memorial-istorică. Şi e cu atît mai preţioasă cu cît poartă amprenta mîinii aceleia care a fost (şi va rămîne pentru noi!) Karin Schuller-Procopovici.

 

Dumnezeu să fie cu tine, Karin!       

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Necropolistică
commenter cet article

commentaires