Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

20 janvier 2010 3 20 /01 /janvier /2010 14:23

Inegalabilul artist Serghei Parajanov a iubit artele plastice atît de mult încît este aproape cu neputinţă de spus ce prevalează în moştenirea sa, regizorul sau pictorul...a lăsat o moştenire vizuală copleşitoare, iar printre capodopele sale se numără, fără tăgadă, şi documentarul său despre pictorul-portretist Akop Hovnatanyan (1806-1881), aparţinînd unei generaţii de pictori armeni, care au activat de-a lungul a peste două secole, XVIII-XX. Fotografia l-a pus în umbră pe acest minunat pictor-realist, dar redescoperirea lui s-a produs în anii 1920, la cîteva decenii de la moartea sa...Poate ca nimeni altul a îmbplsămat chipurile concitadinilor, a Tiflisului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Iată motto-ul acestui eseu vizual: "Akop Hovnatanyan , pictor-realist, care cu forţa poetului a preamărit pe contemporanii săi". Filmul a fost realizat în 1967.

Nu rataţi, oameni buni ocazia de a vă jertfi 10 minute şi 19 secunde, pentru a vedea această bijuterie vizuală!

Bonus: un alt exerciţiu de vizualitate pură, filmul Frescele din Kiev (1966), de acelaşi Parajanov. Mă gîndeam că acest filmuleţ ar fi foarte folositor celor care practică sau îndrăgesc dansul contemporan. Ce se întîmplă în el, e preistoria genului. O părere.

Partager cet article
Repost0

commentaires

V
<br /> Ca și în cazul scriitorilor geniali, regizorii geniali trebuie percepuți și analizați în integralitatea lor! Parajanov, chiar dacă își reneagă opera de dinainte de filmul ”Umbrele strămoșilor<br /> uitați” (pe care-l am în format DVD, o copie admirabilă și resturată a filmului original!), o face din maximul scrupul ce-l avea pentru opera sa. Era de o maximă exigență, un estet desăvîrșit...de<br /> lucrul acesta mi-am dat seama văzându-i colajele, exercițiile picturale. Pentru spațiul nostru, care este în opinia mea expertă, unul foarte anti-vizual, noi suntem mai degrabă descriptivi în<br /> cuvinte -- opera lui Parajanov va rămîne criptică și greu lizibilă. Chiar și lumea subțire de pe la noi rămîne perplexă în fața unor opere unice ca cea care se numește CULOAREA RODIEI!<br /> <br /> <br />
Répondre
Z
<br /> @Adrian Nu mă refeream la ce cred. Asta am citit-o undeva în prezentarea filmului - în pofida cenzurii au supravieţuit câteva fragmente de la audiții. Stai că am găsit. Scrie aici:<br /> <br /> Banned during pre-production. 15 minutes of auditions survive. <br /> <br /> Mie la fel mi s-a părut destul de complet. Încercări vane de a construi niște armonii. Întrerupte de niște morți muzicale subite (sunetul strident al telefonului,etc.) <br /> <br /> <br />
Répondre
A
<br /> <br /> Zenu, crezi tu ca cenzura e de "vina" de supravietuirea acestor fragmente?<br /> Poate ca bunii lui amici au tinut pelicula in sofa.<br /> Of, si de ce folosesc eu cuvantul tau, "fragmente"? Mie mi se pare un filmulet cu cap si coada, neterminat e drept, dar are o logica construita si oarecum lizibila.<br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
Z
<br /> Ce e interesant este că Frescele din Kiev nu sunt o lucrare terminată. Sunt bucăţi dintr-un proiect mai mare care s-au salvat ca prin minune de tenacitatea cenzurii.<br /> <br /> <br />
Répondre
A
<br /> Multumim pentru aceste bijuterii ale lui Parajanov. Intradevar, Frescele din Kiev par rupte din alta lume. Stai si te intrebi: cum a fost posibil? De unde atata temeritate, curaj, vointa de a te<br /> simti liber.<br /> <br /> <br />
Répondre