Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

28 octobre 2010 4 28 /10 /octobre /2010 16:47

 

Acesta este titlul filmului (regia: Svetlana Proskurina, 2010) oferit publicului românesc în cadrul zilelor filmului rus -- "Vin ruşii".

 

Locul desfăşurării naraţiunii din acest film nu există de hartă -- u-topos, cum ar spune dragii noştri greci! Mai exact, personajul principal trebuie să ajungă cu maşina într'un loc care deşi figurează pe "foia de parcurs" -- nu e de găsit în spaţiu, e ne-localizabil. Egor Matveev (Ivan Dobronravov, cunoscut din fabulosul film Întoarcerea, semnat de Andrei Zvyaghinţev, 2003) conduce un camion arhaic şi agrest cu prelată, spre o "ţintă" pe care nu o vom afla niciodată. La sugestia unchiului său, intenţionează pe drum să se şi însoare...Treptat, deşi rapid, constaţi că lumea în care colcăie toată frivolitatea şi criminalitatea este una fără limite imaginabile, rătăcită, irespirabilă, disperantă, prăbuşită într'un hău...apocaliptică. Oricît ai merge înainte, tot în cerc te învîrţi! Egor îi asistă, printre altele, pe nişte amici din copilărie la un furt de cabluri de înaltă tensiune, iar acţiunea se încheie dramatic pentru el: este electrocutat, a ajuns să nici nu respire. Dar tot acel grup de răufăcători îl resuscitează scufundîndu-l în apă, ţinîndu-l cu capul în jos. Se trezeşte ca dintr'un vis disgraţios, greoi, aidoma lui Lazăr, cel înviat de Mîntuitor. Dansează haotic, tribal, dureros -- revine la viaţă. La cea dinainte. E un fel de a spune -- "la viaţa", căci întreaga lui existenţă e amorţită, lipsită de sens, agonizantă, stearpă. Iar existenţa nu înseamnă chiar nimic pentru el, căci cum poate răspunde astfel un cineva care preţuieşte viaţa: "Tranşează-mă, nu mi'e milă!", atunci cînd un amic de-al său îl ameninţă pe uliţă cu toporul, deghizat în spatele unei bărbi, furate de la nevastă-sa, actriţă tristă?!

peremirie_ivan-dobronravov.jpg   

Supravieţuieşte şi unei acţiuni puse la cale de miliţianul care era la unchiul său să ancheteze jefuirea acestuia, cînd venea prin pădure, pe o scurtătură, cu suma ridicată de la casa de economii, pentru a-şi procura o "Niva", la mîna a doua desigur. Hoţii sunt doi minoritari, un tătar şi un başkir. Unul dintre ei îi trece "printre degete" lui Egor: fuge călare. Celălalt, este suprins în timp ce tundea o oaie -- este torturat de miliţian, să spună unde au ascuns furtişagul. I se toarnă apă clocotită peste picioare, este strangulat, bătut, intimidat. Scos din casă şi tîrît apoi prin cîmp, cu picioarele inflamate bălăngănindu-se prin iarba înaltă, aspră şi ţepoasă. Deznădejdea omului ajunge la paroxism, spune că banii furaţi sunt ascunşi într'o oaie sacrificată.

În atmosfera aceasta carnal-derizorie-deznădăjduită Egor face o figură aparte. El nu e, de fapt, nici viu, nici mort. Dar iată că pe drum se opreşte să-l ia pe un tînăr părinte, şi nu găseşte nimic mai firesc decît să-l pună să psalmodieze, cînd află că merge la o nuntă să cînte. "Măcar şi Doamne miluieşte", spune plictisit şi simplu, la întrebarea preotului ce să-i cînte. Dar aici se produce "declicul", se aude "Împărăteasa frumuseţii", un cîntec de lume, un mare hit al lui Muslim Magomaev, din anii'80. De'abia din acest moment totul apucă să capete sens, semnificaţii, transa se preschimbă-n logică, iar personajul nostru principal, Egor, trăieşte primul refuz clar al plictisului. Secvenţele filmate în ralenti evocă, cel mai probabil, transformarea interioară a omului, chiar dacă nu ştim ce anume va alege: lumina sau întunericul, onestitatea sau impostura, cautarea sau blazarea, argumentul sau cuţitul, dar ce ştim cu certitudine este că speranţa este în faţa ochilor săi, precum o simţim pe cea din tablourile lui David Caspar Friedrich. Poate că viaţa lui acum debutează?

Se articulează un spaţiu nou pentru cinema-ul rusesc: spaţiul înfiripării caracterului, preschimbat, poate a curajului într-o privelişte provincială, mlăştinoasă, morocănoasă şi sălbăticită. Tristeţea ea însăşi devine figurant. 

peremirie.jpgImagini: filmz.ru  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Cinemateque
commenter cet article

commentaires

x.sobceak 29/10/2010 22:54



probabil ca despre acest "nou spatiu" ar fi mai multe de spus! poate ca e o paranteza mai ampla de deschis, dar e bine ca Romania nu mai e un no man's land pentru cinematograful rusesc, ca s-a
inceput oarece discutie despre zbaterile acestui camp cinematografic si aici...



trecator 29/10/2010 00:11



Whoops, dude!