Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

2 juillet 2014 3 02 /07 /juillet /2014 09:25

AG The Fake Rothko. jpg

Ascensiunea lui Adrian Ghenie a început acum cîţiva ani!

La îngemănarea dintre ani, 2009-2010, a avut loc o personală la mnac din Bucureşti, într-un moment în care vizibilitatea lui europeană era asigurată, prin expoziţiile de la Berlin, Antwerpen, Zurich şi Londra - locurile în care arta contează, atît ca potenţial artistic, dar şi comercial. Apoi, a venit episodul Mihai Nicodim Gallery din Los Angeles, care a debutat cu o zi înainte de închiderea personalei de la Bucureşti, în ianuarie 2010. Acesta a fost începutul cuceririi continentului american, ceea ce pentru un artist însemnează consacrarea definitivă. Dar nu unei cronologii a ascensiunii artistice doresc să dedic aceste rînduri, ci vreau să mă aplec asupra picturii însăşi a lui Ghenie, în încercarea de a înţelege boom-ul financiar, care este legat de această pictură. Din capul locului doresc să mă felicit că am crezut în recrudescenţa picturii, şi asta încă din 2002, după Documenta 11, cînd am atestat prezenţa pictorilor în acest for de prim rang al artei contemporane. Acolo m-am întîlnit cu pictura unor artişti ca Luc Tuymans, Cecilia Edefalk, Leon Golub ş.a. Nu erau mulţi, dar devenea clar - iar lucru acesta s-a confirmat ulterior - că pictura revine, interesul pentru ea l-a revendicat chiar şi Okwui Envezor, curatorul Documentei. Peste un timp, am remarcat o recrudescenţă a acestui fenomen şi la noi, al apetitului pentru pictură la tinerii artişti clujeni, care mimau, oarecum, discursul discret dar foarte profund al picturii lui Victor Man. L-am cunoscut chiar în anul în care avea prima sa expoziţie la Amsterdam, în 2005. Dar trebuie spus în acest context, că rolul crucial în promovarea picturii l-a avut programul coerent al galeriei Plan B, din Cluj (cu extensia sa ulterioară de la Berlin). Nu e întîmplător că şi Ghenie şi Man stau acum în capitala Germaniei, un loc în care se "forjează" puternice energii creatoare, inlclusiv în artele vizuale. Personal fac legătura între Envezor şi gustul său pentru pictura de calitate, şi informaţia că ambii artişti români vor expune în acest an la prestigioasa Haus der Kunst, din München, unde marele curator este actualmente director! Poate că eu greşesc, dar Envezor nu a greşit cînd i-a expus la Documenta pe mai puţin cunoscuţii atunci Tuymans şi Edefalk, dar şi pe clasicul în viaţă Leon Golub...a avut o premoniţie, mai exact o intuiţie.

Dar ce fel de pictură face Ghenie? Cum se face că această variantă este o formulă de succes comercial, nefiind neapărat un gen de figuraţie plăcută ochiului, retinei sau delectării estetice? Ce fel de altoi pictural a generat Ghenie, de bogaţii vremurilor noastre se înghesuie să plătească sume considerabile, pentru a intra în posesia unui exemplar original? Care din ingredientele pur picturale au adus la recordul de vînzare de zilele trecute? Sunt o serie de întrebări care necesită timp pentru a putea răspunde, dar ceva-ceva tot se poate spune în acest context. Ca şi în cazul lui Tuymans, artistul pe care-l respect foarte mult pentru consecvenţa cu care rămîne autoreferenţial, fără a o mima, în pictura lui Ghenie există o doză considerabilă de autobiografie, de rapel la destinul personal, la eul personal, precum şi un dialog cu istoria picturii însăşi. Mi se pare că şi istoria lumii este filtrată de felul lui de a o înţelege, şi de a o reprezenta. Nu mi se pare că este neapărat recognoscibilă aceasta din urmă, sau stringent necesară, dar e treaba artistului să decidă ce şi cum. Numai că problema se naşte în momentul în care intenţionezi să vinzi un astfel de produs, şi să-l şi faci ispititor, dorit, credibil. Pot fi de acord cu ceea ce colegul meu Erwin Kessler numeşte "manghenizarea artei", dar îmi rămîne necunoscut cum această "rinocenizare" funcţionează atît asupra conaţionalilior, a concitadinilor, cît şi asupra pieţei mari de artă. Că doar nu e un virus, o bacterie devastatoare, o pandemie?

E adevărat, e combustie picturală nouă, e clar, dar şi veche totodată, care vine dinspre un anume escapism al anilor în care Corneliu Baba era belfer şi victimă, deopotrivă, căci atunci s-a făcut marea artă. Aşa se crede încă! Căci Baba era iubit peste tot, şi mai ales în lagărul socialist şi URSS, unde a şi fost declarat membru de onoare al academiei de arte (din 1958) din defunctul imperiu. Ei bine, în pictura lui Ghenie e mult reziduu plastic anume de extracţie sovietică, şi poate asta place consumatorului occidental? Să nu uităm, că mulţi ani după disiparea URSS marile pieţe de artă de atunci (Londra, NY, Paris), consumau anume artă din acel enorm arhipelag (Boris Groys şi alţii dau mărturie teoretică pentru aceste fenomene). Apoi, a venit invazia chineză, cu realismul său real, foarte strident, criant pe alocuri, căutat mai ales prin şi la tîrgurile de artă din Europa (Köln, Basel). Dar piaţa nu e sătulă, căci consumerismul are calitatea de a suscita mereu apetitul, dorinţa, libidoul sub toate formele. Ghenie vine totuşi din ţara lui Dracula şi a lui Ceauşescu,şi propune o pictură despre obscurităţi, stupoare, groază, teamă, anxietate, suspendare a timpului etc. Deocamdată, s-a văzut, este o cerere substanţială pentru acest soi de pictură, ca cel oferit de Ghenie, care a devenit un vehicul manipulator, inclusiv prin titluri. Piesa care s-a vîndut la un preţ record la Sotheby's, se numeşte "The Fake Rothko". Undeva în centrul marii pînze (ca dimensiuni!) este o sigestie picturală, care aminteşte de o pînză de Mark Rothko, fără a avea deloc monumentalitatea şi adîncimea pictorului american. În nimic ce face, în materie de pictură Ghenie, nu se resimt aceste lucruri! Poate în viitor? Doar dacă nu se va mai uita peste umăr, va merge mai departe. Poate, însă, e atît de departe deja, încît nici el însuși nu e conștient de asta. Iarăși, vom ști ceva mai încolo. 

 

Foto: Adrian Ghenie, The Fake Rothko, 2010, Galerie Judin (Berlin).         

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires