Farmacia veche avea inscripţii în slovacă, cehă, maghiară şi latină. Bratislava - un oraş polietnic în trecut, dar cum o fi în prezent? În orice caz, farmacia era doar o amintire cîndva frumoasă; acum, precum se vede, este dezafectată.
Vechea primărie, cu elemente de gotic este frumos restaurată, iar curtea interioară poate fi prilej de studiu serios pentru cei de dincoace de Tisa. Mai ales la capitolul "cromatică"...Aici nu există (aproape deloc) stridenţe, ci doar culori de signalectică, dar care sunt mereu foarte bine amplasate.
În timp, ferestrele rămîn mici, şi ele trebuie ajustate, lumina noilor epoci să vină mai multă, mai copleşitoare, poate mai convigătoare?
Se ştie că slovacii au conservat o bună tradiţie a lemnului, există şi astăzi (în special în centrul ţării ( Vlkolinec ) şi în Est, spre graniţa Poloniei, unde nu am ajuns) multiple case, biserici din lemn, cu o arhitectură ţărănească care s-a răspîndit pînă în Ucraina de vest. Acest minunat crucifix pictat, pe care l-am reperat în curtea unei foste abaţii din epoca Renaşterii, cu multiple agăogiri în era barocului, arată că în anul 1987 - cînd a fost cioplit, ornat şi instalat aici - existau încă meşteri capabil şi iscusiţi. Ei se prijineau vîrtos pe această tradiţie pe care tocmai am invocat-o, şi care nădăjduiesc să mai fie vie. Dar ea nu există în sine, ci se spijină, la rîndul său, pe un comanditar.
Foto: @ vladimir bulat, 2011
