Buzeşti sub căuşele buldozerelor

În penultima zi a anului trecut am luat pe jos spre birou. Am mers intenţionat din Piaţa Victoriei spre strada Buzeşti, despre care ştiam de cîteva săptămîni că e în mare şi definitivă suferinţă. Ceea ce se anunţa de vreo doi ani, poate şi mai bine, că va fi străpungerea rutieră Piaţa Victoriei -- Calea Plevnei, devine realitate. Deocamdată, prin demolarea uneia dintre cele mai pitoreşti artere (supravieţuite cu chiu cu vai pînă acum) a vechiului oraş: str. Buzeşti, care intersectează str.Occidentului, trece pe lîngă spitalul-maternitate Polizu, întretaie Calea Griviţei, mărşăluieşte prin Piaţa Matache, apoi coboară spre Mircea Vulcănescu, înaintînd lin prin Berzei spre Cobălcescu şi, finalmente, se prelinge în Calea Plevnei...Dar nu înainte de a întîlni în cale Intrarea Ezăreni...Era zona cu cele mai multe magazine de antiques, frizerii, băcănii, hotelul Marna, cinema Feroviarul (pe care l-am găsit, în 1990, deja ruină...), magherniţe cu de toate. Acum acestea toate se pun la pămînt, şi vor deveni amintiri, istorie, melancolie.  

Cineva din societatea civilă a scris pur şi dur chemarea imperativă de pe zidul vechii primării a Capitalei, aflate acum în reparaţii capitale, doar că apelul nu are de cine să fie auzit: primăria e mutată temporar departe din acest loc, pe Cheiul Dîmboviţei, iar forurile responsabile au dat deja autorizaţiile necesare (favorabile, adică) demolărilor. 

 Că lucrurile stau anume aşa o confirmă chiar imaginile de pe teren. Pe aici se va proclama un bulevard...Poate se va numi tot Buzeşti? Dar poate că va fi Victoria capitalismului?

Pentru a arăta maxima transparenţă a lucrărilor de demolare, Primăria Bucureşti a adus în avanscenă un panou mare, din care reiese că deşi autorizaţiile au fost primite în 08.12.2010, lucrările de "eliberare amplasament" începute în 2010, se vor finaliza tot în 2010. Cum sunt intenţiile formulate, aşa vor ieşi şi lucrările: tărăgănate, supraevaluate financiar, prost executate... Mi-aş dori să fiu o cobe rea, dar chiar dacă va ieşi şi excelente lucrările de sistematizare, oricum nu mă va convinge nimeni că Bucureştiul contemporan trebuie să lupte doar pentru noi bulevarde, viaducturi, poduri şi pasaje subterane -- în detrimentul păstrării şi conservării zonelor sale istorice, anume a celora care fac specificitatea acestui oraş...şi care-l fac deosebit şi vizitabil!  

Comments

[Vladimir Bulat]

@Vera P.,


mulţumesc pentru comentariu. "Cine cîntăreşte?" întrebaţi. Păi, cred că sunt destule foruri, organizaţii, organe de decizie, persoane publice...cît întradevăr acestea-şi fac profesionist şi onest
treaba la care sunt chemate să se propunţe, asta da, e o chestiune de abordat, analizat, nuanţat şi corijat. Spun că voinţă este mai multă la cei care nu au putere de decizie, decît la cei care o
deţin. Cînd ajungi acolo, probabil, optica se schimbă, se grefează pe interese, ingerinţe, suportă presiuni şi condiţionări...  

[Vladimir Bulat]

Dragă Costache!


Mă bucur că "problematica Buzeşti" o pui într-un context mai larg al zonei! Desigur că parcelele din proximitatea Gării de Nord: Buzeşti, Parcul Gării, Matache, Popa Tatu-Iulia Haşdeu-Calea
Griviţei -- trebuie tratate diferenţiat. Şi, desigur, nu e vorba acolo doar de case, curţi sau tramă stradală, ci un întreg univers socio-uman, cu habitat uman, şi de ce nu, zoologic...


Eu nefiind bucureştean, dar venind imediat după evenimentele de după căderea comunismului în acest oraş, sunt poate mai acut afectat de degradarea rapidă (şi dirijată!) a ceea ce a mai rămas
nedistrus şi nesistematizat de "era Ceauşescu". În fapt, prin masacrarea zonei Buzeşti se doreşte o "asanare" a ei, dar purgatoriul prin care trece aceasta nu e de dată recentă. Iată o mărturie:


http://punctedefuga.wordpress.com/2010/11/21/cum-moare-o-casa-numarul-7-strada-buzesti/


OK. MI-aş dori de aici încolo să existe o coherenţă urbanistică şi o armonie edilitară în
această zonă dacă pînă acum evoluţia ei a fost haotică şi condusă spre autodistrugere...Oricum, ce aş dori să adaog e că m-aş fi aşteptat din partea edililor noştri la o mai mare decenţă
decît dau dovadă acum, prin aceste masive demolări, care sunt mai repede dictate politic, decît de necesităţile vitale ale oraşului...


 


În privinţa "monumentului" Căruţa cu Paiaţe din faţa Teatrului Naţional -- mă voi exprima într-un mod aparte, dedicîndu-i un spaţiu special, un articol care să fie urmat,
sper, de discuţii şi comentarii! 

[Vera P.]

Lipsa de viziune globala a arhitectilor autohtoni asupra orasului, care in acest caz e chiar capilata, a ajuns proverbiala. Eu cand trec pe langa acel triunghi indicat de domnul Hostiuc, am
sentimentul ca e "tringhiul Bermudelor", e un hau, un vid urbanistic, o rusine...daca vrea cineva sa o ia de la Gara de Nord spre Piata Victoriei, cred ca renunta repede...Noroc ca e metrou din
gara)


Acum serios vorbind, chestiunea e serioasa, cat poti pastra din acel "specific", pe care Vladimir il vede "pitoresc", iar Hostiuc, de cea mai joasa speta?! Cat se poate cantari, masura, conserva
si pune in valoare? Dar, evident, acest lucru trebuie facut inainte ca tavalugul sa porneasca peste un sit urbanistic...

[hostiuc constantin]

Draga Vlad,


Dupa cum bine stii, si eu sunt foarte interesat in pastrarea putinelor lucruri bune pentru care Bucurestiul mai merita iubit. Si eu, ca si tine, ma las mintit in legatura cu dezvoltarea
Bucurestiului, atunci cand asta se intampla asa, a la Piedone, taind arbori din Parcul Carol sau imprejmuind idiot Fantana Zodiacului cu bancute a la Fetesti - din pacate pentru breasla
arhitectilor, si acea Primarie va fi avand un sfertodoct de arhitect-sef care permite ca asa ceva sa se petreaca.Sunt la fel de impotriva altor "intentii bune" atunci cand se propun parcari sub
Piata Romana sau la Universitate, ca si cum orasul ar fi facut pentru masini, iar pietonii "sa se care naibii odata de aici" - sa umplem strazile si sa golim trotuarele  pare a fi unica
doctrina coerenta a Primariei. Insa, dupa cum bine stii. de ani de zile frecventez Biserica Sfintii Voievozi, asa ca trec de cateva ori pe saptamana prin zona. Iar cum a pastra caracterul zonei
nu e doar a milita pentru cladiri, ci si a prezerva un anume mod de viata reprezentativ pentru oras, as minti daca nu as recunoaste ca mi-am dorit de multe ori ca acel rest de lume, poate
onorabil sub regimul de frica al lui Ceausescu, sa dispara cu totul de pe fata Pamantului - toata zona de la Buzesti la Stefan Furtuna e o tiganie cumplita si agresiva in cel mai de jos sens
posibil al cuvantului, care ma face de fiecare data sa ma intreb cum reusesc sa traiasca acolo oamenii normali. Din pacate, ceeace in ascuns speram eu - sa se demoleze toata partea stanga a
malului de viitor de bulevard, cea dinspre Stefan Furtuna, nu se va petrece - prevederile PUZ se opresc la partea dreapta, cea cu hala, intre noi fie vorba, si ea de o mizerie medievala, si lasa
toata partea stanga "pentru viitoare investitii". Ceeace ma sperie cumplit, pentruca de regula asta inseamna ca aici vor veni unii "investitori" carora, ca de obicei, "li se va rupe" de
caracterul zonei si care vor trasni la erectii zidite de P+mult de o sa ne vina rau. Asta in timp ce Parcul Garii e in mizerie totala, iar triunghiul Buzesti-Polizu-Grivitei inca asteapta cine
stie ce fericire. Ce ma ingrijoreaza, ca atare, cel mai mult, nu e ca vor fi demolate niste cladiri mizere cu slaba valoare istorica, oricum refacute prost si "intetinute" atata cat stie sau
poate un cetatean minoritar, cat lipsa de puncte de civilizatie reale care sa aminteasca macar un trecut onorabil altadata, ca si continuitatea lipsita de repere a zonei. Ori, mi-as
dori un monument comemorativ real si actual al zonei sau al Pietei Matache, dar mi-e frica sa ma gandesc la asa ceva, atata timp cat in Comisia de specialitate a Ministerului domina
garda veche, in frunte cu domnu' Spataru, de a carui co'petenta artistica se pare ca nu avem sanse sa scapam prea curand... - apropo, sunt prea curios sa-ti cunosc opinia fata de mizeria din fata
Teatrului National, monument de gradul zero in care se presupune ca eu, ca roman, ar trebui sa ma recunosc. Pe scurt si revenind la subiectul Buzesti, sunt convins ca si acum vom respecta
buna traditie capitalist-damboviteana: dupa ce solutia cea mai proasta si cu cele mai nefaste consecinte isi va produce efectele, poate ca va veni, la o vreme, si cineva de bun-simt si sa
repare "progresul" - cam asta e tot ce putem face, desi persistenta in nesimtire si coruptie constatata in cazul cladirii Cathedral Plaza ne indeamna sa ne pierdem si acest minim de
speranta...


Cu mari regrete, al tau amic intru suferinta, c.h.