Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

2 juin 2014 1 02 /06 /juin /2014 12:28

Îmi place enorm să scriu desprte jazz!

Jazzul este un tărîm inepuizabil, fertil, imaginativ, foarte vizual pe alocuri. Lumea jazzului este una mereu creativă, lipsită de complexe, fraternală, niciodată obtuză. E însăși frumusețea, în sens larg, frumusețea fără oglindă! De aceea, mă inspiră mereu acest tărîm. Îmi place mult să ascult jazz, să merg la festivaluri, concerte, să cunosc oameni ai genului, să scriu despre ei, și muzica lor! Pentru că muzica lor e și a mea. Și iată un paradox: România deși practic nu produce jazz, a devenit o țară care găzduiește multe festivaluri de gen. Cel mai faimos e, fără îndoială, cel de la Gărîna, care ajunge în acest an la al 18 episod. Dar au apărut festivaluri cam peste tot în țară: Sibiu (care e cel mai vechi!), Timișoara, București, Satu-Mare, iar mai nou, și la Tulcea.

Festivalul de jazz de la Green Hours, ajuns la a 6-a ediție a oferit plăceri multe, muzică de foarte bună calitate, precum și descoperiri pe măsura dorințelor fiecărui meloman. Green Hours, un adevărat brand al capitalei, devenit deja o siglă legendară pentru mitologia Bucureștilor, a avut ca partener în acest an ARCUB, ceea ce a prilejuit găzduirea unei serii de concerte în primenitul și atît de modernistul sediu de pe strada Batiștei nr. 14.

Ei bine, Lars Daniellson a recidivat! A revenit după concertul din 11 mai, unde i-a secondat magistral pe Teodora Enache – Aisha, și percuționistul Xavier Desandre Navarre . Iar acum a revenit alături de cîntăreața daneză, Cæcilie Norby. În duo au scos albumul Arabeque (2010), la casa germană ACT, cea care ”rulează” artiști celebri și faimoși, precum Leszek Mozdzer, Rudresh Mahanthappa, Bugge Wesseltoft, Vijay Iyer, Youn Sun Nah, ex- Esbjörn Svensson Trio e.s.t., Pierrick Pédron, Christian Muthspiel, și alți corifei ai jazzului contemporan. La ARCUB am avut parte de un concert absolut copleșitor, indimenticabil, care a cucerit inimile, precum doar aromele florale ale primăverii mai pot să o facă în ziua de azi! Chiar dacă cei doi erau îmbrăcați în negru, precum niște ciocli. Dar deriva s-a spulberat, cînd Cæcilie Norby a început să cînte.

Straneitati-1668.JPG

Cæcilie a avut un repertoriu american cu preponderență, care a culminat cu piesa lui Leonard Cohen, ”Hallelujah”. Apote(h)otic!

Nu se prea poate vorbi în cuvinte despre acest show fantastic, avuția slovelor mele este sărăcăcioasă, frugală, dar pentru că nu aș vrea mai mult să spun, ci pentru că sunt conștient că sunt lucruri despre care mai bine e să taci, și să lași pe cei ce ascultă să descopere singuri, pe cont propriu, la timpul potrivit.

Straneitati 1670 

Mi-a plăcut însă să o privesc, să o fotografiez și să o aud cîntînd pe Cæcilie Norby.

Nu mai mică mi-a fost plăcerea să-l reaud pe Colin Vallon, pe care l-am descoperit într-un spectacol muzical alături de Elina Duni, cîntăreața albaneză, care ne-a încîntat la festivalul de la Gărîna, la ediția din 2010.  De această dată a revenit în România cu alt percuționist, Julian Sartorius, care l-a secondat pe discul Le Vent, la celebrissima casă ECM. Vallon împreună cu basistul de azi, și de ieri, Patrice Moret, a realizat și alte cîteva discuri. Dar prestația lui Sartorius din grădina de la Green Hours ne-a arătat că cei trei muziacieni au șansa să devină, peste puțină vreme, una din cele mai tari echipe de jazz din Europa! Poate că chiar ceva similar cu ce a fost Esbjörn Svensson Trio! Colin Vallon este cu adevărat un pianist excelent, creativ, romantic și empatic, care are pulsul pianului și a propriilor coechipieri în buricele degetelor, și face excelent ceea ce iese din vîrful lor...

Straneitati-1828.JPG

Muzica celor trei elvețieni este oarecum antinomică, dar niciodată dizarmonică. Este nepretențioasă, neagresivă, în sens de poluare fonică, dimpotrivă, pe alocuri minimalistă - încîntă epiderma sensibilității, te aruncă într-un soi de reverie sentimentală, din care-ți revii curînd, primenit, în dorința de a mai primi o doză de astfel de ”hapuri” sonore, minimaliste prin titlurile lor: ”Le Vent”, ”Pixels”, ”Styx”, ”Goodye”, ”Cendre”, ”Altalena”, ”Juuichi” etc.  Chiar dacă, cu ceva timp în urmă importantul critic de jazz Virgil Mihaiu susținea că din Elveția, în materie de jazz nu prea poate ieși nimic notoriu, iată că acest trio de acolo se trage, iar prin muzica sa lor amintesc de proza sublimă a marelui poet și scriitor Charles-Ferdinand Ramuz, compatriotul helvet al muzicienilor noștri.

Straneitati-1861.JPG  

Au fost seri cu soare muzical, chiar dacă cerul a stat închis, posac, posomorît, vehement, supărat, dar au fost oameni care au cîntat, au interpretat, s-au străduit, au dăruit, printre care și Sextetul lui Iordache, care a fost ca o autentică mașinărie de război, deși pașnică, frățească, serenissimă. Pentru că a venit să aducă botnițe pentru tunuri, biscuiți, bere și feși compensatorii pentru ostași. Pentru truditorii cu urechile, cu sufletul dornic de lucruri și muzichii autentice, simpatetice, originale, plăcute, empatice, veridice, și cu adevărat vii... 

Straneitati 1776

P.S.  întrucît mă număr printre fosilele care habar nu au de proletara invenţie, care se numeşte FaceBook (mie tare mi se pare că e o discretă biliţă, aka diversiune cibernetică a FBI, dar nu contează părerea mea!), mi s-a transmis, deci info e mediată, că un domn pre numele lui Mihai Iordache, saxofonistul, a fost foarte ofuscat de rîndurile ce i le-am dăruit mai acana, şi că nu l-ar onora; care trebuie ignorate. Deh, altele mai acide, cu "umor involuntar cît China", cu o proximă ocaziune. Sau DELOC. Mie îmi place joaca, de la olteanul Brâncuşi am învăţat! Temeinic...

FOTO: © vladimir bulat, mai-iunie, 2014.


Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article

commentaires

paul tutungiu 04/06/2014 15:33


La mare arta se discuta despre jazzul din RO:


https://www.facebook.com/paul.tutungiu/posts/789279487750442?comment_id=790276560984068&offset=0&total_comments=112¬if_t=share_comment

trecator 04/06/2014 13:50


CE tare-i chestia aia cu: "Iată un paradox: România deși practic nu produce jazz, a
devenit o țară care găzduiește multe festivaluri de gen. Cel mai faimos e, fără îndoială, cel de la Gărîna", am vazut multe pasiuni pe FB pe seama acestei fraze!


Hi, hi, normal ca nu se produce, caci a trebalui prin circiumi, si a nu o face decit pentru bani, nu inseamna ca
exista!

Vladimir Bulat 03/06/2014 13:40


@roland szekely,


vă mulţumesc pentru semnalare! Sper să pot de aici încolo să fiu cu
mai multă luare-aminte la ce se întîmplă şi dincolo de mainstream, festivaluri-standard etc. Mult succes!

roland szekely 03/06/2014 07:59


festival
roland szekely
http://rolandjazzfestival.instantencore.com/web/splash.aspx

https://www.facebook.com/rolandjazzfestival