Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

13 avril 2010 2 13 /04 /avril /2010 06:47

Sf.SisenieÎn practica mea de istoric de artă tardo-medievală este prima întâlnire cu reprezentarea Sfântului Sisinie

(epigraphe-ul spune, românizat:

СТ.СИСЕНÏЕ); cea din imagine este de la biserica minunată din Șoseaua Fundeni, Fundenii-Doamnei (cu hramul Sfîntului Efthimie).

Prin poziționarea medalionului în friza de la baza turlei de de-asupra naosului, erau toate premizele de a nu fi observat, căci în zona aceasta se zugrăvesc de regulă Sfinții Părinți, Învățătorii bisericii, mari Dascăli și Taumaturgi. Urcat pe schelă -- fiind monumentul în restaurare de ceva timp -- am avut ocazia să analizez îndeaproape calitățile picturii, datorate atelierului lui Pârvu Mutu. Deși stîngace în cele mai multe cazuri, pictura de la acest monument este un strălucit exemplu de derută al perioadei de disoluție a unei mari tradiții, cea a picturii din epoca brâncovenească.

 

Hagiografia răsăriteană consemnează cîțiva mărturisitori ai lui Hristos cu numele de Sisinie, printre ei, ierarhi, tămăduitori și anahoreți, deci nu e un nume chiar necunoscut, precum credeam. Există bunăoară în tradiția balcanică apocrifă (ajunsă din Cabala evreiască pînă la scrierile bogomilice) o legendă care ne vorbește despre un Sf. Sisinie, tămăduitor de febră și friguri ("трясавицa", la bulgari și ruși). În rezumat ea vestește astfel: Sf. Sisinie își făcea rugăciunile pe malul mării sau a unui lac, și deodată îi apar în față, din apa învolburată și înegrită, douăsprezece muieri urîte și păroase (evr. lîlîth) -- fiicele lui Irod, care ieșeau să chinuie și să muncească oamenii. Sfântul văzîndu-le s-a rugat fierbinte la Dumnezeu, spre a izbăvi pe oameni de această pacoste colorată (se spune că aceste femei aveau pielea de diferite culori!). Din cer a fost trimis Arganghelul Sihail, care a și început confruntarea cu forțele răului, reprezentat aici de  acel pîlc de femei, întruchipînd fiecare cele douăsprezece feluri de friguri, porți deschise către boli și suferințe mai adînci. Pe baza acestei legende s-a cristalizat și iconografia, cele mai vechi exemple fiind de secol XIV. În specimenele de mai jos avem 2 icoane rusești de secol XVII, fiecare dintre acestea arată prezența Sf. Sisinie (stînga, în icoana pe lemn, și cel din dreapta, în icoana-engolpion).  Curios lucru de consemnat este că scena din icoana-engolpion amintește frapant de clar iconografia Bunei-Vestiri, accentuîndu-se astfel importanța aflării față către față a lui Dumnezeu cu faptele Sale.  

Sf.Sisinie si Arhanghelul Sihail. sec.XVII.Rusia

Sf.Sisinie, 305

 

 

Un alt Sisinie a fost Episcopul Cizicului, care a participat la Conciliul I Ecumenic, condamnînd vitejește pe ereticul Arie, a fost chinuit și aruncat în închisoare, de unde s-a și mutat la Domnul (23 noiembrie); unul din cei patruzeci de mucenici din Sevastia se numea tot Sisinie (9 martie).  Apoi, un mucenic-diacon cu acest nume a fost torturat pe vremea lui Dioclițian, pe la anul 305, săvîrșit de sabie (7 iunie). 

 

 

 

 

Rămâne întrebarea: care dintre toți acești slăviți mărturisitori și slujitori ai lui Hristos este reprezentat atît de discret la Fundenii-Doamnei? Îmi îngădui să cred, dată fiind poziționarea sa în economia structurii iconografice de la această biserică, că poate fi vorba despre Episcopul Cizicului, prin alăturarea cu alți ierarhi. Dar mai trebuie analizat dacă veșmintele sale sunt de ierarh sau de diacon, totuși. Investigația rămîne deschisă... 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article

commentaires