Numele Mariei Cebotari este cunoscut oricărui om cultivat, este întruchiparea femeii luptătoare, şi biruitoare. Cea mai fulgerătoare apariţie pe marile scene lirice ale Europei, şi pe ecrane...dintre cele două războaie. Bucuria de a descoperi strada care-i poartă numele, în Viena, a fost cu atît mai mare cu cît străduţa (i s-a dat acest nume în anul 1958) se încheie într-o plantaţie de viţă de vie, şi cum poate fi mai frumos înveşnicit numele acestei uriaşe cîntăreţe de operă decît anume aşa, cu o podgorie dătătoare de licoare?
Străduţa nu cred să aibă mai mult de 200 de metri, şi e ultima pe harta marii metropole dunărene. Dar din acel loc ai sentimentul că întreaga lume vieneză stă la picioarele ei, cele care a urcat pe scena Operei, şi a primit pentru talentele sale cel mai înalt titlu onorific - Kammersängerin (din 1934).
Toate construcţiile de pe străduţă sunt foarte moderniste, deşi discrete, topite în verdeaţă. Este foarte liniştită, destinată copiilor, jocului inocent, valsului inocenţei.
Doream să semnalez această bucurie înainte de a vorbi despre minunatele zile petrecute la Viena, zile pline de evenimente, expoziţii, plimbări, descoperiri, revelaţii, oboseală, discuţii, întîlniri etc.
Nu pot încheia fără să mulţumesc amicului meu, Pavel (Paul) Cuzuioc, cu care am lucrat acum cîţiva ani la proiectul ART 21 pentru TVR Cultural, cel care ne-a prilejuit această plimbare-evocare în Cebotariweg, aflată în districtul 19 al Vienei, poate cel mai prestigios şi cochet areal al Vienei adevărate, premoderne, autentice şi vechi. Cred că aici, în cartierul Döbling (nr.19), este Viena adevărată. Viena strădelelor întortocheate, a tavernelor, a cafenelelor intime, a caselor baroce, a intelectualilor istorişti, şi numai...Beethoven, Strauss, Koloman Moser, Romy Schneider, Hussein bin Talal, Regele Iordaniei, Hugo Wolf, Joseph Lanner, Leon Troţky - sînt doar cîteva nume de prim rang...
Foto: © Vladimir Bulat, 2011.
